În cultura tradiționala, printr-o cultură religoasă, mitică, parabolica, învățăturile, adevarurile înalte, erau mai aproape de oamenii de rând. Nu a existat aceasta ruptură între elite „intelectuale” și oamenii de rând, căci intelectualismul omului modern nu a existat, acesta reprezentând cea mai tragică ruptură spirituală a omului modern între sus și jos. Este vorba de o ruptură între intelect și suflet, care în traditie, între cei sus si cei de jos nu exista, căci ele sunt legate organic prin imaginarul religios, mitic, parabolic.
Cea mai importantă este, indiferent unde te afli, sus, sau jos, comunicarea între minte și inimă. Imaginarul traditiei, prin mituri, povești, parabole, a putut realiza acestă comunicare, fără o înțelegere mai înaltaă a adevărurilor transcendente, deoarece avea un acces direct la inima, prin imaginarul inimii. Cultura modernă e incapabilă de așa ceva, datorită intelectualismului excesiv spre dauna imaginarului inimii. Din cauza aceasta eșuează cultura moderna, pentru că a rămas fără seva inimii, fără această energie vitală și se va ofeli.