VAI, CE O SĂ MAI TÂNJIM, NOI ROMÂNII, DUPĂ LIBERTATEA AVUTĂ ÎNAINTE DE 1990!
O spun demult, pentru că am intuit în ce direcție se merge și care sunt planurile stăpânilor de azi ai României. Tocmai restricțiile de atunci au reprezentat explozibilul social pe care l-au detonat vrăjmașii tradiționali ai poporului român pentru răsturnarea regimului dictatorial, dar național, și impunerea unei restaurații străine înrobitoare pe care românii, în învălmășeala de atunci, n-au intuit-o. Acum, cred că cei mai mulți o simt și o suportă cu aprigă mânie și regrete, dar administrându-li-se un puternic narcotic de lehamite, neputință și teamă, nu se mai văd în stare să spargă aceste chingi opresive de libertate și de conștiință națională. Pe 21 iunie a.c. se programase evenimentul cultural „Gică Manole – vocația de a rosti adevărul”, ce urma să se desfășoare în sala „Henri Coandă” din incinta Palatului Culturii din Iași, organizatori fiind Editura Cartea Româneacă Educațional și Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iași. Urma să aibă loc o dezbatere pe marginea operei sale, a cărților de istorie în care autorul a încercat și chiar a și reușit să pună în lumină adevărul în legătură cu dosare grele și importante din istoria recentă a poporului român. Dar Institutul „Elie Wisel”, clonat după modelul unui comisariat sovietic, atent la orice manifestare și apariție publică deranjantă pentru stăpânii de azi ai României, a cerut interzicerea activității. Că s-a cerut interzicerea unei activități culturale, exact ca în anii 50, când țara era la cheremul bolșevicilor, e grav, dar că s-a ajuns la capitularea în fața acestor satrapi de spirit românesc mi se pare de o grozăvie ce ne descalifică, ne aduce în stare de moluscă. Reacțiile de mâhnire și de revoltă sunt îndreptate împotriva aceste oficine veninoase, dar trebuie să vedem că ea și-a subordonat instituții de autoritate publică pe care le folosește în agresivele sale planuri antiromânești. Exact ca în anii 50 s-au găsit denigratori de serviciu pe care i-a asmuțit împotriva adevăratului istoric din zilele noastre și pentru care a proba și rosti adevărul este o vocație. Citiți-l, dragii mei, pe Panait Istrati, „Spovedanie pentru învinși”. Exact așa s-a procedat și atunci, nimic nou sub soare. Cine a lecturat ceva din memorialistica vremii va descoperi în mârșavele atacuri împotriva lui Gică Manole același limbaj bolșevic și aceeași tactică de ferecare a gurii care spune adevărul. Istoricul de profesie și spun „profesie” pentru că nu prea mai avem astăzi cercetători ai trecutului poporului român, care să onoreze nobila meserie de istoric. Spurcata sămânță lăsată de Roller a germinat după 90 specimene la fel de veninoase precum cele din perioada bolșevizării României. Gică Manole cerceteză, scotocește în documentele vremii lumina adevărului, agresiv încețoșată de stăpânii de azi și de ieri ai poporului român, face analize pertinente, uzând de o metodologie științifică studiată și îndelung experimentată în titanica sa muncă. Publică volume despre trecutul poporului român, a căror valoare științifică și pertinență argumentativă rezistă în fața oricărei judecăți obiective și de bună credință. Am cunoscut și alți istorici, oameni de cultură, specialiști în diverse domenii, dar cu o cunoaștere enciclopedică atât de vastă și de diversă, cum mi-a fost dat să constat la Gică Manole, n-am mai întâlnit. Trebuia ca acest vrednic român, iubitor de neam, cum nu prea mai întâlnim în zilele noastre, să iasă în public, să-l cunoască românii, să răspândească știința și judecățile sale, să-i ajute să înlăture negura ce le întunecă vederea și-i ține în stare de robie. I-am spus-o de mai multe ori că, pe măsură ce românii îl vor descoperi și vor fi atrași de cărțile sale, lucru care s-a și întâmplat, atunci se va declanșa campania de denigrare și stopare a notorietății sale aflată în ascensiune. Ceeea ce trebuie înțeles din această campanie, nu e falsa motivație a denigratorilor precum că Gică Manole i-ar face eroi pe mareșalul Ion Antonescu sau Corneliu Zelea Codreanu, ci teama stăpânilor de azi ai României că jertfa acestor mari români, cu cât este mai bine cunoscută și înțeleasă, ar putea genera conștiința și energia necesară eliberării, a renașterii demnității și prestigiului pe care-l merită poporul român. Pentru aceasta este nevoie, dragi români, să punem în ecuație atât adevărul istoric, pe care Gică Manole îl expune în cărțile sale, dar și realitățile de astăzi și veți consta cum de ne-am pierdut țara și, mai ales, ce-ar trebui să facem, noi generațiile de astăzi, să ne ridicăm din mocirla unei vremelnice sațietăți și să restabilim independența și suveranitatea României, clădită cu jertfa vrednicilor noștri înaintași. De aceea consider că evenimentul programat pentru data de 21 iunie trebuie să aibă loc. Spiritul și sacrificiul „românului absolut”, cum l-a numit Petre Țuțea pe Mihai Eminescu, care în urmă cu 134 de ani s-a ridicat la ceruri, ne cere și ne impune să nu ne predăm, să nu fim lași, să ne ducem mai departe misiunea.
