Sfânta Muceniță Glicheria a trăit în timpul împăratului Antonin Piul (138-161) și a guvernatorului Savin, care stăpânea în Grecia. Ea s-a născut la Roma într-o familie bogată. Tatăl ei, Macarie, a fost prefect și senator în cadrul Imperiului Roman. Sfânta a cunoscut credința în Hristos în familie de la tatăl ei, care era un bun creștin. Întreaga familie s-a mutat în Tracia, în orașul Traianopolis, unde nu după mult timp, ambii părinți ai sfintei mucenițe au trecut la cele veșnice.
Crezând în Hristos și alăturându-se puținilor creștini din acele timpuri, Sfânta Muceniță Glicheria umbla cu dânșii în toate zilele în casa de rugăciuni și se ruga lui Hristos Dumnezeu și Preacuratei Fecioare Maria, către care și-a câștigat o deosebită dragoste. Pentru că virtutea cea dintâi pe care Duhul Sfânt le-a dat-o Apostolilor speriați de frica iudeilor, a fost bărbăția și curajul mărturisirii, această virtute nu a lipsit nici Sfânta Muceniță Glicheria cea duhovnicească. În acele vremuri, sărbătorile păgâne erau momente în care întreaga cetate celebra idolii și zeii păgânismului.
Sfânta Glicheria însă știa că numai Adevăratului Dumnezeu în Treime i se cuvine închinare și de aceea nu putea accepta starea în neadevăr. Așadar, în timpul sărbătorii păgâne „Lampadoforia” (adică, purtare de lumină), închinată Zeiței Dia, când guvernatorul, împreună cu toți locuitorii cetății au adus jertfă idolilor, Sfânta și-a făcut semnul Sfintei Cruci pe frunte și a mers în fața guvernatorului de bunăvoie, mărturisind faptul ca este creștină și roaba a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Atunci guvernatorul i-a cerut Sfintei să se convertească la păgânism și să aducă și ea jertfă lui Zeus. Însă, Sfânta intrând în templul păgânesc, prin puterea rugăciunii către Dumnezeu, a făcut ca idolul lui Zeus să se surpe, căzând zdrobit la pământ. Atunci, păgânii au aruncat cu pietre în Sfânta Muceniță Glicheria și pentru că nu o puteau lovi, au spânzurat-o de cosițe și au strujit-o pe tot trupul. Apoi a fost întemnițată, guvernatorul ordonând ca aceasta să nu primească mâncare. Însă Sfânta Muceniță Glicheria, datorită credenței sale, a primit hrana printr-un înger al Domnului, nepătimind niciun rău. Atunci când guvernatorul a intrat în temniță ca să vadă cum se chinuie Sfânta Glicheria, acesta a găsit o farfurie pe care era pâine, lapte și apă, cu toate că temnița era încuiată, fapt care l-a îngrozit, atât pe el, cât și pe cei care îl însoțeau. După aceea, au aruncat-o într-un cuptor cu foc și, stingându-se focul cu rouă din cer, fecioara a ieșit nevătămată. Apoi, i-au jupuit pielea de pe cap, până la frunte, și au aruncat-o din nou în temniță, dar un înger al Domnului a vindecat-o. Toate aceste fapte minunate au făcut pe unul din temniceri, pe nume Laodichie, să se cutremure și să îl mărturisească pe Hristos. La auzul acestei vești, mai marii săi l-au decapitat.
Sfânta Muceniță Glicheria a fost dată în cele din urmă la lei. Aceștia nu s-au atins de sfântul ei trup, ci dimpotrivă au stat lângă ea să îi mângâie. Atunci, Sfânta s-a rugat Mirelui ceresc Hristos Domnul, să nu îi fie trecut acest pahar al suferinței martiriului. Așa s-a făcut că una dintre leoaice să-i dăruiască moartea. Astfel, Sfânta Muceniță Glicheria a primit cununa muceniciei și dându-și sufletul către Domnul. Episcopul Dionisie a luat trupul Sfânta Muceniță Glicheria și l-a înmormântat în apropierea cetății. Sfânta Glicheria a fost una dintre cele mai cunoscute sfinte martire din Tracia și Moesia, cinstirea ei fiind foarte răspândită. Cunoaștem faptul că în anul 591 împărații Mauriciu și Heraclie i-au vizitat biserica din Heracleea și s-au închinat cu evlavie cinstitelor sale moaște. Mai târziu, în cel de-al VIII-lea secol, o parte dintre ele au fost duse și așezate spre cinstire la Lemnos. Din sfintele ei moaște curge mir înmiresmat, care vindecă tot felul de boli grele.
