În a treisprezecea zi a lunii iunie, ziua Înălțării Domnului (Ziua Eroilor), se pomenesc: Sfânta Alexandra Schimonahia, Stareța și Întemeietoarea Mănăstirii Diveevo; Sfântul Ierarh Trifilie, Episcopul Levcosiei din Cipru; Sfânta Muceniță Achilina. Tot în această zi: Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Voithia (Grabnic-Ajutătoarea) din Chios.
✝
Înălțarea Domnului
De ce S-a înălțat Domnul Iisus Hristos la Cer și n-a rămas pe pământ? În primul rând, ca să trimită pe pământ credincioșilor Săi pe celălalt Mângâietor de aceeași cinste cu El și la fel de îmbelșugat în dragoste, pe Duhul Sfânt Cel Atotputernic, Care de la Tatăl purcede (și nu de la Fiul), ca Acesta să rămână în veac cu Biserica lui Hristos, să îi învețe pe credincioși toată dreptatea și tot adevărul, să alunge toată minciuna și nedreptatea din credință și din viață, să întărească în credință și în pătimirile pentru credință, să facă semne și minuni spre întărirea credinței celei adevărate în Hristos și a faptului că ea este mântuitoare pentru toți.
În al doilea rând, Hristos n-a rămas pe pământ, ci S-a înălțat la Cer ca să umple cu Sine tot Cerul, pământul și cele mai dedesubt, ca să caute dintru înălțime spre toți creștinii, fiii și următorii Săi, ca să vadă toată viața lor, atât ascunsă cât și vădită, ostenelile si nevoințele lor, să le dea imbold, să-i întărească, să îi îmbărbăteze și să îi mângâie, și astfel să răspândească și să întărească pe pământ credința Sa și Împărăția lui Dumnezeu. Comandanții armatelor pământești urcă în timpul bătăliei pe un loc înalt și de acolo urmăresc cu agerime dispozitivul de luptă și manevrele armatelor dușmane și pe cele ale propriilor ostași, luând măsurile de cuviință: așa și Domnul, Comandantul și Împăratul nostru, ca să vadă din înălțimea cerului nevoințele tuturor celor care se nevoiesc pentru credința Lui pe pământ, S-a suit la ceruri, spre a vedea nevoințele tainice și vădite pentru credință ale celor ce cred în El, spre a le ajuta neîncetat, a-i întări și a birui împreună cu ei, și a-i încununa cu cununile biruinței.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tuburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, pp. 33-35).
Sfântul Evanghelist Marcu scrie referitor la Înălțarea Domnului: „Deci Domnul Iisus după ce a vorbit cu ei S-a înălțat la Cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (16, 19). Sfântul Luca, tămăduitorul, ne oferă o relatare mai detaliată asupra acestui eveniment măreț, spunând: „Și acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a luat de la ochii lor. Și privind ei pe când El mergea la cer, iată doi bărbați au stat lângă ei îmbrăcați în haine albe, care au zis: Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer astfel va și veni precum L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1, 9-11; Luca 24, 51).
În timpul acesta vedem îngerii lui Dumnezeu, ca și la conceperea și nașterea Mântuitorului, în timpul postirii de după botez, în timpul agoniei Sale în Grădina Ghetsimani și la Învierea Sa glorioasă. Oștirea cerească a fost întotdeauna lângă Împăratul său și îngerii au putut fi văzuți de oameni oricând Împăratul a crezut de cuviință.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credința poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, București, 2001, p. 31).
