Vă prezentăm, în rândurile de mai jos, câteva extrase din predica Părintelui Patriarh Daniel, rostită vineri, 27 octombrie, la Sfânta Liturghie săvârșită în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.
„De-a lungul istoriei, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a ajutat pe locuitorii Capitalei să scape de ciumă, de holeră și de situații dificile, de situații grele, de un incendiu mare și de secetă. El este făcător de minuni prin care se manifestă nu o putere orgolioasă, ci o iubire smerită și milostivă. Aceasta este iubirea lui Hristos și iubirea sfinților!”.
***
„Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a ajutat foarte mult poporul dreptcredincios din București mai ales în timpul stăpânirii comuniste, când se intenționa mutarea Catedralei – nu doar a raclei – de aici, din locul în care se află, la fosta Mănăstire Văcărești din București. Și în 1989, în toamnă, chiar Patriarhia a fost obligată să mute racla, pentru că a fost organizată o ședință a Marii Adunări Naționale, tocmai în data de 27 octombrie. Însă înțeleptul Patriarh Teoctist a mutat racla nu departe de Catedrală în Biserica Sfântul Nicolae Vlădica. Și, așa, credincioșii au mers și s-au închinat acolo. Dar în același an, spre Crăciun, regimul comunist a căzut. Iar în anul 2007, la 27 octombrie, chiar de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în clădirea în care se ține cândva Marea Adunare Națională s-a înființat Centrul de presă Basilica și, de aici, Radio Trinitas și Televiziunea Trinitas au transmis în continuare, din 2007 până astăzi, slujbele de la Catedrala Patriarhală, unde se află moaștele Sfântului. (…) Deci sfinții au modul lor de a corecta greșelile oamenilor. Și acestă atitudine ostilă față de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou pe care a avut-o regimul comunist s-a transformat într-o încurajare misionară a Bisericii. De aceea putem spune și noi, împreună cu psalmistul, minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!”
***
„Sfinții cuvioși au avut și ei o mucenicie, nu a sângelui, ci a nevoințelor. O mucenicie albă, cum se mai spune. Și aceștia au avut aceeași experiență, deși în mod diferit, a ajutorului Harului lui Dumnezeu în viața lor și au lăsat prin moaștele lor să se vadă iubirea milostivă a lui Hristos față de pelerini. De aceea, noi reamintim faptul că evlavia credincioșilor ortodocși față de sfinți, față de sfintele moaște, dar și față de sfintele icoane, a fost o constantă în istoria Ortodoxiei. (…)
Reamintim faptul că noi, ortodocșii, când cinstim moaștele sfinților, nu cinstim oase, cum greșit spun cei nepregătiți și neinformați și rău intenționați – ci noi ne întâlnim cu persoana sfântului ale cărui moaște se află în fața noastră. Noi nu zicem: „sfintelor moaște, rugați-vă pentru noi”, ci „Sfinte Cuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”. Când cinstim sfintele icoane, noi nu cinstim lemnul, ci cinstim persoana sfântului care este reprezentat în icoane. De aceea, credincioșii evlavioși, pelerinii, simt prezența Harului Duhului Sfânt lucrător în sfinți și se bucură, iar cei care n-au credință și nici simțire duhovnicească nu se bucură, ci se tulbură. Or, aici vedem că sfinții adună popoarele în comuniune și dăruiesc fiecărui închinător două daruri mari în suflet: pace și bucurie.”
Credit foto / Sursa: Doxologia
