De ce este important să gătim acasă?
Pentru că mîncarea nu este doar hrană, ci și o importantă formă de educatie și comuniune. Pregătirea bucatelor este un timp dedicat celorlalți, o slujire în care dorim să fim pe placul lor, să le aducem bucurie. Cunoaștem ce place fiecăruia și facem cu bucurie acele bucate. Așa înmulțim dragostea în casele noastre. Copiii sînt cei care se bucură cel mai mult și din felul de a se purta pe durata gătitului și a mesei, fie că gătește mama sau tata, ei au parte de o educație a slujirii.
Că mîncarea este o parte importantă a educației am aflat-o cu vîrf și îndesat odată cu apariția la noi a fast-food-urilor. Copiii sînt primii care au fost atrași să mănînce pe drumuri, iar în unele școli au și instalat cutiile care le aruncă mîncare în schimbul banilor. Această mîncare nu mai are suflet pentru că e făcută de roboți – nu mai are dragoste, pentru că se oferă pe bani.
Spune-mi ce mănînci ca să-ți spun cine ești, căci, așa cum spunea un filozof, sîntem ceea ce mîncăm. Ce mîncăm, unde mîncăm și, cel mai important, din mîna cui mîncăm sînt elemente care condiționează educația noastră, ritmul vieții noastre de care depind și alte alegeri. Scena în care copiii negociază cu părinți dreptul de a mînca pizza sau hot-dog este cunoscută tuturor – un moment emblematic pentru puterea cu care mîncarea întrepătrunde educația.
Apoi, mîncarea creează în universul nostru mental tot felul de asocieri. Una este ca anumite mîncăruri să ni se asocieze cu amintiri plăcute despre mama sau tata, despre bunica sau altă persoană bună din copilărie, și alta este ca o mîncare să ne trezească amintiri despre intersecția dintr-un oraș aglomerat, despre oboseală de după o zi de școală sau să vedem cu mintea un steag și niște litere moarte.
Nu este adevărat că mîncarea gătită acasă nu poate concura cu gusturile stridente ale bucatelor fast-food. Nu este adevărat că pentru a găti bine este nevoie să fii mare bucătar! Nu este adevărat că gătitul vă ia prea mult timp din și așa puținul timp pe care îl aveți pentru odihnă! Vă asigur, pregătirea unei cine pentru cei iubiți este mult mai relaxantă decît orele petrecute degeaba în telefon. Iar bucuria mîncătorilor și timpul acela împărtășit din iubire este cea mai mare răsplată și sursă de energie revigorantă pentru bucătar.
Toate aceste argumente m-au determinat să alcătuiesc o carte de bucate pentru voi, o carte care nu are alt scop decît de a vă încuraja să gătiți acasă. Am gătit în viața mea pentru oameni din diferite neamuri și culturi, am gătit în Franța și în Germania, la Moscova și București, am ospătat români și ruși, evrei și arabi, francezi și ucraineni, armeni, găgăuzi și alte neamuri cu bucătării istorice, între ei fiind și gurmanzi cu fițe și chiar și bucătari chef. La rîndul meu, fiind invitat în diverse țări, am avut ocazia să gust din bucătăria lumii, încît și bucătari cu stele Micheline ne-au servit la masă. Spun acestea ca să vă asigur că această carte este făcută cu toată responsabilitatea și nu este o scremătură vedetistă, atît de la modă acum. Ba, tocmai riscul de a lăsa această impresie m-a făcut să amîn vreme de zece ani ideea unei astfel de cărți.
Expansiunea veganismului și a unei noi ere guvernate de dietele alimentare pe fondul nebuniei globale a mitului catostrofelor climatice, mă face să cred că propovăduirea normalității, implicit a hranei firești, este o mărturisire de credință, iar cei care nu au înțeles asta încă, au tot timpul înainte ca să înțeleagă. Numai să nu fie prea tîrziu, așa cum a fost și cu alte idei aparent inocente și neînsemnate transformate astăzi în balauri care ne devorează copiii și bătrînii.
