Dragi prieteni, izvorul măsurilor distructive de coeziune și armonie socială, de dezbinare și distrugere a forței pe care poporul o mai poate opune, prin unitate, unui guvern despotic, construit pe sistem oligarhic, se pare că este nesecat. Ce le-a mai produs mintea lor de jigodii și trădători? Stimularea delațiunii și pârâcioșilor de acte de evaziune fiscală. Cel care pârăște la ANAF pe cineva care nu și-a plătit impozitul va fi răsplătit cu un procent din valoarea constatată ca evaziune. Totul, desigur, sub regim de anonimat. Interesant, nu?! Și când te gândești ce dihonie a provocat în societate stăpânirea iudeo-bolșevică, instaurată la conducerea țării în decembrie 1989, vituperând împotriva turnătorilor și informatorilor fostei securități, te gândești că dex-ul este prea sărac în definirea cuvântului „ipocrizie”. Măsurile cu rezultate imediate și eficiente de combatere a evaziunii fiscale nu pot fi decât următoarele:
– aplicarea aceluiași regim fiscal și companiilor străine, la fel cum sunt impozitate firmele românești; firmele romînești au o pondere în economia națională de 25%, dar contribuția la bugetul țării este de 75%. La companiile străine procentele sunt inversate. Și atunci, tu român ce mai poți face ca să supraviețuiești în țara ta? Cum să te mai aperi de prigoana acestui regim fanariot?
– deparazitarea statului prin eliminarea putorilor care populează și parlamentul, și guvernul și toată încrengătura administrativă atât de stufoasă, în care colcăie tot felul de nesimțiți care și-au stabilit, cică „legal”, privilegii din ce în ce mai umflate, alimentate din buzunarul tot mai sărăcit al românilor; când, tu român, care te spetești de dimineață și până seara, să produci ceva, vezi cum se lăfăie pe banii tăi atâția paraziți, cum să-ți mai dea mâna să tot plătești desfătarea lor parazitară?
– eliberarea muncii de sub povara fiscalității; munca la negru se practică pe scară largă tocmai din cauza acestei fiscalități; angajatorul e obligat să facă o plată dublă pentru același volum de muncă, una angajatului și alta statului vrăjmaș; efectul pe termen lung este dezastruos; angajatul, când va veni timpul să iasă la pensie, va ajunge muritor de foame sau asistat social și, drept consecință, supus politic nemernilor de la putere;
– eliminarea multiplei impozitări, practicată pe scară largă, dar acceptată, din necunoaștere, inerție și că așa prevede legea; dragi prieteni, pensia, casa pe care ți-ai făcut-o, mașina pe care ți-ai cumpărat-o, sunt rezultatul unor venituri care au fost o dată sau chiar de mai multe ori impozitate; de ce să mai fie impozitate? apoi, ele nu sunt producătoare de venituri, de câștiguri, nu sunt folosite în afaceri pentru ca să fie supuse impozitării; și, chiar așa fiind, nu mijloacele de producție se impozitează ci profitul realizat cu ele; jaful ăsta ar trebui să fie conștientizat de toți românii și să reacționeze, pentru a fi stârpit cu desăvârșire;
Când toți românii vor fi convinși că plătesc impozit pentru a asigura funcționarea unui stat aflat exclusiv în serviciul poporului, că avem un stat mijloc, adică prin care să ne asigurăm serviciile publice și nu un stat scop, adică doar pentru el, așa cum e statul nostru neromân, că aparatul de stat va fi ocupat de funcționari pricepuți și cinstiți și nu din tot felul de trântori, de beizadele și rebuturi umane cum este situația prezentă, când fiecare funcție publică va fi înființată doar în raport cu volumul de muncă și nu pentru a mai strânge de pe stradă tot felul de ratați doar pentru sprijin politic, când toate resursele economice vor reveni în proprietatea poporului român, adevăratul titular al dreptului de proprietate asupra lor, cu recuperarea prejudiului de la cei care, fără drept, l-au înstrăinat, de abia atunci se va pune capăt evaziunii fiscale. Din păcate, „evaziunea fiscală” a devenit scutul prin care românii se mai apără împotriva regimului fanariot de la putere, exact ca în alte vremuri când înaintașii noștri se ascundeau în munți și-și adăposteau agoniseala în fața invaziilor străine. Așa s-a supraviețuit aproape un mileniu. „Unde ați fost voi românii un mileniu?!”, a fost întrebat de către un străin marele istoric, dacăl național, Nicolae Iorga. „În munți, acolo am supraviețuit”, ar fi răspuns acest spirit luminat, creator de operă de valoare universală. Un principiu juridic sacrosant, evitat și necunoscut de „legiutorul” român, spune că pentru reprimarea și prevenirea unui rău trebuie eliminați, prin lege, factorii care-l generează. Iată doar câțiva factori ce produc evaziune fiscală. Când vor fi luați în considerare pentru a crea o legislație fiscală sănătoasă?
