Ne-am vazut întâia oară pe 31 august 1968..La examenul de admitere la Liceul din Darabani. Eram pe un teren de sport, jucam fotbal.
-De unde ești, mă întreba el.
Era înalt, cu ochelari, slab și cu bască cu gurgui pe cap..
–Din Tataraseni, răspund. Tot cu bască cu gurgui pe cap. Dar tu de unde ești?
–Din Arborea-George Enescu. Și ma cheamă Niculai.
Așa l-am cunoscut pe Nicolae Caruntu prima dată.
Am reușit amândoi, iar 4 ani am fost colegi de clasă… 4 ani. Cărți, povesti, aventuri, fotbal și o prietenie care durează de 55 de ani.
Nicolae Căruntu este un mare poet.. inocent… Bun. Curat ca lacrima, în suflet. Mari poeme ne zicea câtorva prieteni. „Cireșul” avea 110 strofe. A debutat în revista „Hyperion” , în 1971, revista a liceului Darabani creată de neuitata profesor Gabriela Anisie. O pagină de poeme a avut in revista respectivă… Kolea. Poeme de o stranie frumusețe.
Cu intermitențe ne-am văzut totdeauna. Kolea a avut familie. Acum e singur. Neajutorat.Îl ajut cât pot, cu drag. Și vecinul meu, de asemenea, GT. Care îl simpatizează mult.
Kolea a obosit. Are publicate 6 volume de poeme. A fost ziarist la Clopotul. Corespondent cultural la radio Iași. Muncitor… Kolea este un om curat zdrobit de o lume rea. Urâtă și Rece….
O mie de ani nu pot uita zilele când am citit , el și eu, în tre 7-9 noiembrie 1969, cartea „Captivi în defileul Panterei”..De un autor armean, mi se pare.
Kolea e posibil sa nu mai poată susține psihologic o lupta într-o lume ce se pare străină.
Poate a pierdut..Dar sufletul nu și l-a pierdut. A rămas același ca în anii liceului. Când aveam mari bucurii din triumfuri mici. Sus inima, Kolea…..
Mereu vei avea un loc larg în sufletul meu…
