De Tudor Ghideanu auzisem în anii de facultate. Colegii de la secția filosofie tot vorbeau admirativ de el..Despre spectacolul de idei ce-l desfășura la cursurile sale..
Eram în acei ani, anii 3 și 4 ai studenției, existentialist până în vârful unghiilor… Marile mele lecturi în acest Cerc cultural erau. La începutul anului 4 ,când marele profesor și intelectual (Tudor Ghideanu), știam că,va conferintia, Despre Nietzsche, l-am rugat să mă primească la ore.. M-a primit cu bucurie… Notele de la acel curs multă vreme le-am păstrat..
Eram fascinat de erudiția în cascadă a lui Tudor Ghideanu. Era inegalabil.Trei ani după terminarea facultății ne-am văzut pe holurile Universității.. Nu-l uitasem,nu ma uitase…
Atunci, spre marea mea surprindere, marele savant mă invitase sec să susțin la el un examen de doctorat. Despre existentialism, firește. Am refuzat și rău îmi pare și azi. Un examen de doctorat la Tudor Ghideanu ar fi însemnat pentru mine depășirea certă a paradigmei mele culturale…
Tot pe atunci am cumpărat la Iași cartea de față. Este o capodoperă Despre opera și biografia lui J.P.Sartre. Pentru a o înțelege e obligatoriu sa fii inițiat în opera marelui francez…Tot citesc și recitesc din această carte valoroasă…Și gândurile nu au cum să-l ocolească pe cel care a fost până nu demult Filozoful TUDOR GHIDEANU…
NEUITARE, NOBIL DOMN…
