Ieri seară un prieten din copilărie și tinerețe, de foarte mult timp ieșean veritabil, mi-a trimis niște poze de la un eveniment cultural numit „Iașul Evreiesc”.
Acțiunea e utila, desigur… Doar dacă evenimentul ar fi subliniat relațiile armonioase româno-evreiești de când această populație (de Evrei) s-a așezat în marele oraș de pe Bahlui… Secolul 18.
Ei bine, nu… Din cele 47 de persoane prezente, vorbitorii, au condamnat cu mânie proletară, nimic altceva, doar că nu-i așa, antisemitismul românesc, care antisemitism inventat ar data, chipurile, de la Dromihete și Burebista încoace…
După ce vorbitorii au umplut cu minciuni aerul cald despre un antisemitism românesc fals, inventat, au stăruit asupra tragediei populației evreiești din Iași din 28-30 iunie 1941, tragedie provocată de Germania Nazistă. Deși documentele istorice ale Statului Roman, de la prefectura Iași, Poliție, Armată, Serviciile de Informații, Arhivele militare, toate, probează că masacrele au fost înfăptuite de germani, cei care au gângăvit acolo au inversat pur și simplu autorii crimelor. „Nu germanii au ucis, ci românii și statul român” (spuneau ei), exact ca în George Orwell…
E o mare ticăloșie, desigur.
Alt fapt care provoacă uimire, la Iași, în câteva milenii de istorie și cultură, a înfăptuit istorie doar populația evreiască.
Românii nu au existat. Ei nu au ființat pur și simplu.. Dacă ei, românii, sunt pomeniți, sunt prezentați ca antisemiți atavici, încă de la Dromihete și Burebista.
Evident, o asemenea mistificare nerușinată trebuie condamnată cu asprime… Și denunțată ca un simptom de boală publică gravă.
Întreb… Cât va mai suporta Națiunea Română sa fie acuzată pe nedrept, batjocorită, umilită, de niște indivizi ostili de moarte Adevărului istoric???
Cât?????….
