Ion Șerban Filotti Cantacuzino s-a născut pe 7 noiembrie 1908 la București și a fost fiul prințului Ioan Radu Cantacuzino și al actriței Maria Filotti, nepot al eminentului medic Ioan Cantacuzino.
După terminarea Liceului Militar “Mănăstirea Dealu”, tânărul a urmat studii universitare de filosofie, iar în 1931 și-a susținut teza de licență în litere și filozofie. Urmează apoi Facultatea de Medicină și în 1935 devine doctor în chirurgie, iar un an mai târziu, în 1936, Universitatea din Paris îi acordă diploma de medic legist psihiatru.
Tânărul revine în țară și, fiind pasionat de cinematografie, începe să scrie cronici de film și să realizeze la Radio România “Cronica cinematografică”, un program extrem de apreciat de public. În plus, scrie scenarii, regizează filme documentare și lucrează la mai multe studii dedicate cinematografiei, printre care Uzina de basme, Întâlniri cu cinematograful, Note pentru azi, De amore, Momente din istoria filmului românesc, Jean Mihail, Filmul românesc de altădată.
În același an s-a căsătorit cu Elena Warthiadi, cuplul având doi fii: pe istoricul Gheorghe I. Cantacuzino și pe Șerban Cantacuzino, care a debutat pe scenă la doar 11 ani alături de Maria Filotti, celebra sa bunică, și care a devenit actor.
În 1941 este numit director al Centrului Național al Cinematografiei și participă la realizarea unor pelicule ca “Odessa în flăcări”, o coproducție româno-italiană care a fost regăsită întâmplător în 2004 în arhivele studiourilor Cinecittà din Roma, a cărei protagonistă era actrița basarabeancă Maria Cebotari, și “O noapte furtunoasă”, în regia lui Jean Georgescu, film care a avut premiera în martie 1943, la Cinema ARO și care, în 1953, va fi tăiat de cenzura comunistă. Din păcate, secvențele înlăturate s-au pierdut pentru totdeauna.
În acea perioadă mama sa, Maria Filotti, societară de onoare a Teatrului Național, reușește să revitalizeze “Teatrul Mic” pe care bucureștenii îl cunoșteau drept “Teatrul Mariei Filotti”, dar în timpul războiului clădirea instituției a fost distrusă din cauza bombardamentelor. Maria Filotti a reușit după 1944, cu împrumuturi de la bănci și cu ajutorul fiului său, să ridice o nouă clădire a Teatrului Mic, unde vor juca, până la naționalizare, mari actori precum Grigore Vasiliu Birlic și Radu Beligan.
După venirea comuniștilor la putere, medicul-cineast a fost arestat pentru că tratase un pacient care fusese legionar, fiind acuzat că a tăinuit autorităţilor acest lucru. În 1949 a fost condamnat pentru “uneltire împotriva ordinii sociale și favorizarea infractorului”, executând o pedeapsă de un an de închisoare la Penitenciarul Jilava și fiind eliberat cu greu, datorită intervenţiilor disperate ale Mariei Filotti. Un an mai târziu, în martie 1951, a fost rearestat şi anchetat “pentru crime contra păcii”, fiind depus la Penitenciarul Jilava, cu numărul matricol 865.
Pe 23 ianuarie 1953, prin decretul nr. 43 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste Române, Mariei Filotti i s-a acordat titlul de “Artist al Poporului” pentru meritele deosebite în artă și pentru activitatea sa merituoasă. Marea actriță a murit trei ani mai târziu, pe 4 noiembrie 1956 în București, la vârsta de 73 de ani.
După ce a fost eliberat din cea de-a doua detenție, medicului Cantacuzino i s-a interzis să mai lucreze în cinematografie, dar i s-a permis să profeseze ca medic psihiatru, fiind angajat la Spitalul Brâncovenesc până în 1975.
Doctorul Ion Șerban Filotti Cantacuzino a încetat din viață la București, în noaptea de 26 iulie 1975, la vârsta de 67 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.
Credit foto: Dosare Secrete / www.dosaresecrete.ro