Da, părintele Grigore Petrache a fost preotul care i-a ajutat pe mulți. Ajutorul nu vine numai cu zgomot și pretenții instituționale. Uneori vine tăcut, constant, firesc. Așa a ajutat părintele Grigore Petrache.
Un om aparte, cu umor fin, cu candoare în exprimare, de o modestie inimaginabilă. Părintele mi-a rămas la suflet.
Nu venea nimeni fără să primească ajutor. Preoții săraci din vârf de deal și de munte ajungeau greu, cu rata, cu ocazie, la Protoierie la Râmnicu-Sărat, unde părintele, de la 1 ianuarie 1978 a devenit protopop, iar soția a lucrat contabilitate. Îi servea, îi ajuta, le făcea actele, îi sprijinea.
Este protopopul care nu a avut niciodată o reclamație și a condus o protoierie de unde la Centrul Eparhial nu ajungeau niciodată reclamații. Știa să facă pace. Știa să asigure liniștea și o făcea fiind foarte apropiat de preoți. Știa să-i apere pe preoți (parintelenegoita.ro).
Astăzi i-am oficiat slujba de înmormântare. Avea 91 de ani. Cu ceva timp în urmă spunea că i-au scăzut puterile și așteaptă să …. moară. S-a mutat în Buzău după pensionare și aici și-a petrecut ultimii aproape 20 de ani.
A slujit ca protopop în vremea ierarhilor Antim, Antonie și Epifanie. Toți l-au apreciat. Avea peste 70 de ani când s-a pensionat de la protoieria din Râmnic, iar atunci când Arhiepiscopul Epifanie l-a întrebat delicat – dar și aluziv – ce vârstă are s-a oprit din mers, i-a zâmbit și i-a răspuns: Sunt de vârsta preasfinției voastre! A râs arhiepiscopul și nu l-a întrebat niciodată dacă și când dorește să se pensioneze.
Părintele a hotărât singur și s-a retras atât de la parohia Sfântul Nicolae din Râmnicu-Sărat cât și de la protoieria din localitate.
Anterior a slujit la parohia din localitatea Puiești, iar somnul de veci îl doarme în cimitirul Sfântul Apostol Andrei din Buzău.
