Cazul copilului ai cărui părinți au refuzat transplantul organelor sale miroase a premeditare.
În primul rând, am stat și m-am gândit: cum au avut ei, medicii de la Suceava (nu toți evident, ci ăia implicați în caz) prezența de spirit, empatia de a se gândi la pacienții suferinzi în nevoie de organe? Nu de alta, dar cunoscând – ca toată lumea – indolența și lipsa de empatie a medicilor față de pacienți, nu sunt decât două posibilități: fie avem de-a face cu niște medici ieșiți din comun, fie avem de-a face cu premeditarea.
Cum nu am niciun motiv să cred că avem de-a face cu medici de o empatie ieșită din comun, care s-au „nimerit” să fie tocmai la cazul ăsta, mai rămâne doar premeditarea.
Un alt aspect foarte important: copilul ale cărui organe erau așa de dorite este sărac. Pavel, căci despre el este vorba, este dintr-o comună suceveană, iar tatăl său este zilier. Adică, mai pe românește, nu are loc de muncă și prestează diferite activități, fiind plătit cu ziua.
Ce coincindență! Un copil sărac, aflat în comă, este declarat „mort cerebral” și rapid, medicii care au pus acest „diagnostic” au și anunțat candidații la transplant.
Dar oare, dacă nu era sărac lipit, mai acționau așa de rapid în privința colectării organelor sale? Dacă era fiu de primar sau de parlamentar, tot așa de repede l-ar fi declarat „mort cerebral”?
Ca să ne înțelegem: totul s-a întâmplat în 24 de ore. De la preluarea copilului până la anunțul potenților candidați pentru primirea organului, totul s-a făcut rapid.
Ca referință, săraca Alexandra de la Suceava a fost ignorată timp de 7 ore. Iar în cazul copilului sărac de la Suceava, a fost resuscitat, s-a pus diagnosticul, iar medicul Raluca Neagu a avut „prezența de spirit” să se gândească la un transplant și a și anunțat reprezentanții Agenției Naționale.
Măi să fie!
Iertați-mă, dar totul miroase a premeditare. Și totul ar fi mers ca la carte, iar săracul Pavel era omorât și cu organele prelevate, dacă n-ar fi fost „Biserica asta care se amestecă peste tot”, ca să parafrazez o replică faimoasă din Scooby Doo. Șansa copilului și ghinionul rețelei de prelevat organe e că tatăl micuțului lucra la o mănăstire și a putut să afle realitatea: fiul său era și este VIU!
Pentru cine nu știe, săracii sunt principalii „donatori fără voie” de organe pentru această mafie. Că tot s-a vorbit recent despre această entitate, Kosovo era principalul hub pentru traficul de organe din Europa.
Mă refer, evident, la „statul” democratic și prosper creat după 1999, nu la barbaria de provincie sârbească. În Kosovo, au fost descoperite rețele întregi, pline de medici, care ciopârțeau oameni simpli – mulți răpiți doar pentru aceste scop – pentru a le preleva organele.
Situația era așa de gravă, că s-a creat și un tribunal special pentru judecarea acestor crime, cel puțin trei medici fiind condamnați.
N-o să găsiți prea multe cazuri de copii de bogați care sunt declarați „morți cerebral”. Pentru ei se fac toate eforturile, se „luptă pentru viață”, se „luptă până-n ultima clipă”.
Copiii săraci, însă, nu sunt apărați. În cazul lor, criminalii presupun că părinții sunt neștiutori și ușor de prostit, așa că sunt primele ținte ale „donării de organe”.
În concluzie: organe nu se pot preleva decât de la oameni vii, iar singurul lucru mort este presa din România.
Credit foto / Sursa: R3media
