Răsfoiam deunăzi un manual de comunicare ceva mai vechi, cam de pe când Internetul nu prea exista, și am regăsit un exemplu pe care autorul îl dădea în legătură cu efectul pe care mass-media l-ar avea dacă Iisus ar veni acum pe Pământ, relatează Bogdan Oproiu într-un articol publicat pe presamil.ro.
Practic, spune autorul, deznodământul ar fi același, doar că în câteva ore, agențiile de presă din toată lumea ar anunța că un tânăr protestatar a fost ucis de forțele de ordine, fiind acuzat de tulburări, incitări etc.
Și, pornind de la asta, mă gândeam cum ar fi fost să fie pe YouTube înregistrări de la predicile lui Iisus. Ar avea același efect asupra oamenilor cum l-a avut în interacțiune directă? Ar fi Iisus un influencer? Cum ar fi arătat Iisus în epoca Internetului?
Inventând Internetul, o memorie a umanității – în creștere continuă și, teoretic, nelimitată –, oamenii reușesc, pentru prima dată în istorie, să păstreze pentru generațiile viitoare absolut tot ceea ce emite în acest spațiu public oricare dintre noi. Nimeni nu mai dispare fără urmă, decât dacă e offline, complet decuplat de la rețea.
Soarta anonimilor noștri strămoși nu ne e dată și nouă! Nu doar Eminescu, Cuza și Coandă vor rămâne peste veacuri. Și Popescu, Ionescu și Georgescu de la 2 lasă o urmă pe acest Pământ. Că și serverele Google (am folosit referința pentru o mai bună indexare!) tot pe Pământ stau…
De acum, doar de tine ține ce lași în urma ta. Ceea ce lași, ceea ce faci, ceea ce spui sau scrii, ceea ce ești până la urmă, va rămâne în eternitate într-un colț al memoriei omenirii.
Arheologii în virtual vor căuta, peste mii de ani, prin mesajele postate, să descopere interacțiunea ta cu societatea umană din secolul 21.
Memoria pe care Iisus a lăsat-o pentru generațiile viitoare este una a toleranței, înțelegerii, iubirii, respectului… Poate de aceea, lumea încă îi mai caută mesajele după 2.000 de ani. Nu zic că avem toți șansa să fim eroul principal în cea mai bine vândută carte din lume. Dar să nu le dăm șansa oamenilor din viitor să creadă că suntem idioți, putem. Opțiunea e la buricul degetelor.
*Articolul integral poate fi citit aici: presamil.ro
