Pentru progresiștii dogmatici, respingerea doamnei Hillary Clinton de către electoratul american (în toamna lui 2016) n-a fost doar un eșec al unei candidatei lipsită de carismă și instinct politic. A fost mult mai mult: o anomalie istorică. O breșă-n sistemul impenetrabil al tehnocraților a permis apariția răului absolut: Donald Trump.
Pentru liberali, populismul nu este un simptom al nemulțumirii cetățenilor, ci o boală a democrației care trebuie eliminată prin intervenția salvatoare a birocraților. Din acest motiv, eurocrații au atacat-o visceral pe Giorgia Meloni și i-au demonizat sistematic pe votanții lui Jarosław Kaczyński.
Cursul normal al istoriei occidentale, ne spun experții, este deraiat de apariția unor demagogi fără scrupule, vinovați de toate relele posibile și imposibile: populism, homofobie, naționalism.
Visul de aur al unei Europe secularizate, vaccinată forțat și fără frontiere, a fost deranjat de zgomotul furios al ignoranților care și-au dorit să-și protejeze afacerile, să călătorească liber, să-și păstreze crezul religios și să-și apere copiii de propaganda sexomarxistă.
Nu contează deloc minciuna elitelor conducătoare, corupția sistemului, epidemia consumului de droguri, violența de pe străzi sau marginalizarea a milioane de europeni sau americani, care nu se mai simt parte a deciziei.
Doar proștii își doresc reforma Uniunii Europene. Doar ticăloșii aspiră la revenirea lui Trump. Așa sună propaganda oficială. Așa vă vorbesc apărătorii noului paternalism, specialiști în epidemii virale, dar și-n războaie nucleare.
Pentru avocații societății deschise, binele înseamnă, înainte de toate, ruperea de trecut, anularea memoriei comunitare, desființarea cutumelor locale, subminarea identității naționale, importul de populații străine și emanciparea de instituțiile creștinismului universal: drept natural, libertate de conștiință, liberă exprimare, familie, biserică, școli confesionale.
N-am înțeles nimic dacă n-am priceput rădăcina teologică a urii progresiștilor față de conservatori. Orice reprezentant al tradiției trebuie prezentat în public drept un paria – un ins bizar, irațional, nefrecventabil. Știu bine ce spun și vorbesc din experiență.
Scopul oricărui veritabil progresist este să-și convingă semenii de propria lui superioritate morală. Pentru cei care echivalează istoria anilor 1930 cu trei filme de Sergiu Nicolaescu, ascensiunea Dreptei echivalează a doua venire a lui Hitler, a lui Mussolini și a lui Codreanu. Ăsta e pericolul pentru care insula Lampedusa trebuie burdușită cu un milion de imigranți ilegali.
Tradiționaliștii, clasiciștii, reacționarii, conservatorii, libertarienii, creștinii militanți sau patrioții fervenți nu sunt doar niște adversari politici ai Stângii. Ei sunt răul.
Din acest motiv, victoria oricărui candidat al Dreptei europene sau nord-americane va fi socotită nu doar imorală, ci și ilegitimă.
Noi suntem dușmanul Progresului. Pentru clasa permanent conducătoare, noi suntem pericolul mortal.
Să reținem acest detaliu important pentru evoluția anului 2024.
