Nu azi, nici ieri, ci întotdeauna. Pe Calea Neamului, 100 de români din Covasna și Brașov în mijlocul gloriei dinastiei românești a Mușatinilor, Putna, Sucevița, Moldovița. Din vremea Voievozilor, pe atunci când nu se adunau 200 000 mii de semnături, ci Oaste, ne-am luat putere pentru luptele noastre, închinându-ne la moaștele Sfinților încinși cu săbii și prapuri bisericești drept steag.
Frângerea dinastiilor naționale acum 300 de ani, odată cu urcarea Brâncovenilor în Rai, ne-a adus ocupația. Osul domnesc românesc, obligatoriu pentru accederea la Coroană a fost înlocuit cu cel străin. De 300 de ani suntem conduși direct străini sau de ideologiile lor.
Unde este, unde este sângele Voievozilor, în ce mâini și piepturi mai clocotește mocnit, cum mai putem auzi glasul lui?
Curaj, Nădejde să avem, ne vom ridica, căci sunt prea multe moaște-n pământ și prea mulți sfinți în cer care-au vorbit românește.
