Andrei din Covasna și carnetul lui de note.
Ca Andrei, mai sunt încă 70 de copii cu 70 carnete de premiant. Ei sunt din Covasna, Harghita, Mureș, Satu-Mare. Ei nu sunt copii de bani gata, ci au palmele deja muncite în ajutorul părinților prin micile lor gospodării. Nu sunt la scoli sau licee de fițe, cei mai mulți sunt de la țară și țin Țara vie în Inima ei prin faptul că dau viața prin prezența lor învățământului în limba română și nu oricum, ci cu cinste. Toți sunt înscriși in programul Bursele Români pentru Români (cont RO77BRDE080SV91101760800, Asociatia Calea Neamului ). Acești copii nu sunt demni de condescentă, ci sunt demni de recunoștință și de răsplată din partea noastră. Ei dau totul pentru familiile lor și pentru demnitatea noastră de români. Ei nu cer nimic și tocmai de aceea merită măcar puțin din partea noastră, dar acel puțin din partea fiecăruia dintre noi, însumat înseamnă mult pentru ei. Bursele sunt de 500 lei pentru fiecare elev și sunt acordate de trei sau de două ori pe an, în funcție de suma care se adună în contul destinat burselor și activităților destinate copiilor. De exemplu anul trecut de Crăciun, nu am reușit să dăruim tuturor celor 70 de copii burse. Avem Nădejde însă că în preajma Sfintelor Sărbători ale Paștilor vom reuși cu ajutorul vostru să nu-i mai dezamăgim. Vinovat pentru faptul că în iarna nu au primit toți copiii burse sunt exclusiv eu și îmi asum acest lucru, pentru că nu am muncit destul de mult, nefiind destul de convingător pentru strângerea acestor fonduri. Îmi cer iertare pentru acest lucru copiilor. Pe mulți dintre ei îi cunosc personal, am fost cu ei în acțiunile noastre. Când ne opream în drum spre Valea Uzului, Cluj, București, Odorheiu-Secuiesc etc prin parcările benzinăriilor, îi vedeam cum se așezau la coadă să-și cumpere un suc sau un baton mic de ciocolată, numărându-si leuții pentru asta. Le tot spuneam că le iau eu micile bucurii și de fiecare dată primeam replica lor atât de mare, într-o lume atât de mică: domnu Mihai, ne-ați dat pachetele de drum, avem și noi bănuții noștri! Îi lăsam atunci brusc în pace cu bănuții lor, pentru a se simți și pentru chiar a fi și ei, oameni mari, făcându-mi de treabă cu o cafea pentru a nu vedea copiii cum mi se umezesc ochii de la soarele ce-mi intră în ei, în suflet.
Avem o bătălie de dus. Avem o bătălie de dus pentru copiii, tinerii din România care sunt mari români în primul rând și dincolo de toate printr-un lucru esențial: caracterul lor, caracterul lor de român.