Ieri, 1 noiembrie, pe nepusă masă, patronii elvețieni au anunțat moartea ziarului Gazeta Sporturilor. E sfârșitul unei epoci, sfârșitul unui anumit mod – atât cât mai rămăsese din el – de a face presă.
Gazeta era ziarul pe care l-am cumpărat cel mai des în adolescență și copilărie. Ceea ce era atunci, inclusiv la ziarele concurente, unde puteai citi editoriale de Fănuș Neagu, Ioan Chirilă, Adrian Păunescu și alții, pare de neconceput acum.
Gazeta era ultima reminiscență a acelei lumi, dovadă că era singurul loc din presa scrisă care-l găzduia pe incomodul și incorectul politic Traian Ungureanu.
Acum, a murit. Modul brutal și lipsit de respect în care au omorât ziarul elvețienii de la Ringier este, însă, simbolic pentru ceea ce am ajuns noi, ca români și presa în general.
Nicăieri în lumea civilizată, patronatul nu ar fi închis ziarul de la o zi la alta. Nu și-ar fi permis să le facă asta cititorilor. Dar în România s-a putut și se poate.
De ce? Pentru că românii acceptă orice. Mai ales când vine de la occidentali (îmi pare rău, asta e realitatea). Ringier știe că se poate urina oricând pe noi și românii nu vor zice nimic. Și așa s-a comportat.
Acum, cei care suferă sunt chiar cei au ajutat la formarea unui astfel de public obedient, incult și fără identitate. Ziariștii. Ca om care am lucrat în interior, repet pentru a mia oară: decăderea poporului român până la stadiul actual nu ar fi fost posibilă fără complicitatea directă a presei, în special a managerilor de presă.
Cu alte cuvinte, în numele publicului format de Tolontan și restul, care a fost dresat să asiste pasiv la distrugerea societății, acum se distrug chiar uneltele care realizat acest proces: ziariștii.
Închiderea Gazetei este simbolică și pentru modul de lucru al „investitorilor strategici”: vin, iau ceva valoros, îl transformă în ceva comercial până la vomă, îl mulg de tot ce are mai bun și apoi îl aruncă.
De-asta, „L’Equipe” este deținut de către francezi, „Gazzetta dello Sport” de către italieni, „The Telegraph” de către englezi, etc. Simbolurile unei țări, unei comunități, mai ales când vine vorba de comunicații, nu se dau din mână. E vorba de bun-simț strategic și de o minimă cunoaștere a trecutului.
În România, unde ne urâm pe sine, ne-am grăbit să dăm totul străinilor, ca să ne salveze de „corupție”. Iată rezultatele: mass-media e controlată din afară, internetul are Rog-ul de pază, nimeni nu mai mișcă-n front: pluritatea de opinii este o himeră.
Închiderea Gazetei, distrugerea sportului, a simbolurilor economice, proliferarea drogurilor și a prostituției, toate ne spun același lucru: România, așa cum o știam, din istoria ultimului secol, a încetat să mai existe. E o ficțiune, o formă fără fond, în care majoritatea este ținută sub control de minoritatea locală „unsă” de-afară cu această misiune.
Odată cu schimbarea tratatelor UE, statutul de colonie va fi și oficializat. Și nici atunci nu ne vom revolta, nu vom face nicio revoluție. Doamne, ferește, doar nu vrem să credea cineva că suntem „anti-europeni”, „extremiști” sau „bigoți”.
Ne merităm soarta.
