Agatha Vasiliu-Bacovia (născută Grigorescu) s-a născut pe 8 martie 1895, la Mizil – Prahova (d. 12 oct. 1981, București). A fost o poetă simbolistă; a început să publice încă din 1918, poezie și proză, în revista „Scena”.
În timpul căsătoriei cu George Bacovia, Agatha Vasiliu-Bacovia s-a dedicat îngrijirii acestuia, iar după moartea poetului a luptat ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin.
Spre consolidarea memoriei marelui Bacovia, Agatha alcătuiește, sub titlul „Poezie sau destin”, un notabil ciclu memorialistic: Bacovia. Viața poetului, Viața poetei, George Bacovia. După moartea acestuia în 1957 a condus Cenaclul „George Bacovia” de la Bacău și Muzeul Memorial „George Bacovia” din București.
Volume publicate sub semnătura poetei: Armonii crepusculare, Mugurii cenușii, Cu tine noaptea, Șoaptele iubirii ș.a. A publicat în revistele Viața nouă, Orizonturi noi, Ateneul cultural, Steaua, România literară. A semnat uneori Agatha Gr., Agatha Grozea.
CÂNTECUL SINGURĂTĂȚII
Te caut ne-ncetat, singurătate,
Să te-nfrățesc cu sufletu-mi stingher,
Și prin odaia tristă ca și mine
Te regăsesc în cel mai mic ungher.
Decorul tău cu umbra fumurie
Prin care vremea freamătă-n surdină,
Mi-a desmierdat întreaga tinerețe
Asemeni unui val ce-acum se-nclină.
Te caut ne-ncetat, cu-nfrigurare,
Căci te presimt din ce în ce mai bună,
Cînd mă cuprinzi, și faci să se reverse
Asupra mea tot aurul din lună.
Sau cînd ne pui în suflete mirajul
Nelămurit, din zările albastre,
Lăsîndu-și feeria să coboare
Pe ne-nțelesul sufletelor noastre.
