Astăzi îl amintim pe Marin Preda n. 5 august 1922, Siliștea Gumești, Teleorman, d. 16 mai 1980, Mogoșoaia, Ilfov. A fost unul dintre cei mai importanți romancieri români din perioada postbelică. Dincolo de marele său talent, Marin Preda a fost un intelectual lucid, conștient de urmările nefaste ale ideologiei comuniste asupra literaturii. Un martor ocular a pretins că scriitorul i-ar fi spus cu mult curaj în anii ’70 lui Nicolae Ceaușescu: „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”. Totuși Marin Preda nu a criticat niciodată în mod public doctrina realismului socialist, dimpotrivă, a părut să o legitimeze, implicit, prin tematica scrierilor sale, începând cu volumul al doilea din „Moromeții”, așa cum arăta bunăoară criticul Nicolae Manolescu.
În ultimul deceniu al vieții sale, Marin Preda a căutat însă o formă de eliberare de sub tutela ideologiei de partid. Ultimul său roman publicat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, a fost perceput la apariție ca o critică îndrăzneață la adresa regimului comunist, cu nuanța că epoca la care se referă este aceea a regimului Gheorghe Gheorghiu Dej, față de care Nicolae Ceaușescu căutase pe multe căi să se delimiteze. Așa cum în romanul “Delirul” publicul văzuse “o reabilitare” a mareșalului Ion Antonescu, una care servea antisovietismului cultivat aluziv de N. Ceaușescu, tot așa “Cel mai iubit dintre pământeni” slujise, cel puțin în primă instanță, la discreditarea regimului prosovietic din primul deceniu de comunism. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate librăriile și bibliotecile publice și universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia. La momentul decesului său, Marin Preda era deputat în Marea Adunare Națională.
Lista selectivă a operelor sale
1948 – Întâlnirea din pământuri, roman
1949 – Ana Roșculeț
1952 – Desfășurarea
1955 – Moromeții, roman, volumul I
1956 – Ferestre întunecate
1959 – Îndrăzneala
1963 – Risipitorii, roman
1967 – Moromeții, roman, volumul II
1968 – Intrusul, roman
1972 – Imposibila întoarcere, roman
1972 – Marele singuratic, roman
1973 – Întâlnirea din pământuri, roman (ediția a 2-a)
1975 – Delirul, roman
1977 – Viața ca o pradă, roman
1980 – Cel mai iubit dintre pământeni, roman
„Conştiinţa nu e dublă şi nu se scindează din pricină că putem în acelaşi timp să facem şi bine şi rău, sau să urâm fiindcă ni se face binele. Conştiinţa e unitară, dar ca şi în natură, ea este zgâlţâită când de furtuni şi cataclisme, când invadată de înseninări miraculoase.” – Marin Preda
Dor de Marin Preda – Adrian Păunescu
Eu cred că ai plecat pe undeva,
la ora cand tresare bobu-n orz
și ai uitat și nu te-ai mai intors,
mon cher mi-e tare dor de dumneata!
Și, Doamne, cât aveam să mai aud
de la țăranul trist cu ochelari,
de la țăranul trist cu gânduri mari,
salcâmul nostru genial din sud.
În lumea pământească nu mai ești,
în lumea literară nici atât,
finalul veacului e mai urât
fără lumina mâinii țărănești.
Ce dracu s-a-ntâmplat, mon cher, de taci,
și ai lăsat delirul nesfârșit?
Tu. Dintre pământeni cel mai iubit
în calendarul cu țărani saraci.
La orizont e iarăși clasa ta,
Marine Preda, scriitor român.
De veghe Moromeții tăi rămân,
când cartea nu-i mai poate ține-n ea.
Te-ai depărtat de noi cu pași înceți,
contempli cu mirare tot ce e
și-ntrebi cum întrebai mereu de ce
și satul are iarăși Moromeți.
Dar dintre toți, oricâți ar învia,
acum când mi-amintesc că mi te-ai stins,
cu toată disperarea dinadins,
mon cher, mi-e tare dor de dumneata!
Credit foto: Poeziile noastre