Se împlinesc 102 ani, la 23 iulie1921 Nicolae Paulescu anunța descoperirea pancreinei (insulină) care salvează viața a milioane de oameni.
Citat de Nicolae Păulescu: “Urmând preceptele carițății, îngrijiți pe bolnavul mizerabil nu doar ca pe un om, nu doar ca pe un frate ce suferă, ci pa pe Însuși Dumnezeu”.
În cadrul sesiunii Societăţii de Biologie, a expus rezultatele muncii sale de cercetare- din interiorul pancreasului a extras un produs activ antidiabetic.
Descoperirea a fost publicată în august 1921 în publicaţia de specialitate Archives Internationales de Physiologie, în Franţă şi Belgia. Un an mai târziu, Paulescu primea brevetul de invenţie Pancreina si procedura fabricatiei sale. În acest act oficial preciza:„Această substanţă are proprietatea remarcabilă ca, atunci când este injectată unui animal diabetic, să producă o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a hiperglicemiei…” şi „Pentru ca pancreina să fie întrebuințată cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie să fie preparată în mari cantități, ceea ce necesitează un mare capital. Revendic invențiunea produsului organic pancreanina, care produce o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”. Pancreina a fost numită ulterior insulină.
Păulescu a muncit la cercetări mai mult de 22 de ani, începând încă din 1899, pentru tratarea afecţiunilor pancreasului si izolarea componentelor active (cu rol antidiabetic) ale secreţiei interne a pancreasului. În anul 1916 anunță în premieră științifică, o serie de rezultate premergătoare marii descoperiri (era un prim pas). Dar tot din 1916, în timpul Ocupației germane a Bucureștiului si a 2/3 din Regatul României în primul război mondial, autoritățile Regatului României l-au înrolat forțat în armată astfel este oligat să abandoneze cercetarea, deși interesul țării ar fi fost de a-l lăsa să continue cercetările(având in vedere valoarea acestora) decât să obțină din el un simplu soldat în plus. În acel timp si în alte țări se făceau cercetări pe această temă, iar țării și cercetătorilor ce obțineau întâietatea in producerea insulinei îi puteau reveni beneficii financiare imense. Abia după război a putut relua cercetările.
• Cercetări pentru diabet si pancreas au întreprins si alți cercetători care și-au adus contribuții, de exemplu Kleiner (dar care ca si Păulescu nu a primit premiu Nobel). Păulescu are meritul de a fi identificat şi caracterizat hormonul pancreatic (pancreină / insulină).
Doi ani mai târziu, în 1923, Premiul Nobel pentru insulină este acordat doar canadienilor F.Banting și J.MacLeod dar nu și lui Păulescu. De notat că în discursul său la primirea premiului Nobel, la Stockholm, canadianul Banting l-a menționat și pe Paulescu ca cercetător ce a contribuit si l-a inspirat, aceasta fiind prima mențiune a meritelor lui Păulescu legată de Nobelul pentru descoperirea insulinei.
*
Păulescu a precizat că avea nevoie de fonduri pentru purificarea pancreinei numită azi insulină, dar NU a primit finanțare, de aceea n-a mai putut continua decât in ritm mai lent, dar F.Banting, Charles Best si MacLeod din Canada i-au continuat munca după ce i-au citit articolele. Nu minimizăm meritele celor cercetătorilor canadieni, probabil că pentru Nobel trebuia sa fie toți trei – Păulescu, MacLeod, si F.Banting, dar Păulescu a fost eronat omis. De aceea, vicepresedintele fundatiei Nobel a declarat in 1969 ca Păulescu a fost nedreptățit.
Din punct de vedere cronologic, Păulescu a făcut publice rezultatele în august 1921 înaintea celor doi premiați Nobel Banting şi J.MacLeod care, după ce au citit articolele lui Păulescu si i-au reluat experimentele descrise şi-au publicat primele rezultate abia în februarie 1922 . Cei doi canadieni l-au citat bibliografic pe Paulescu în primul lor articol privitor la insulină.
Un motiv pentru care nu a fost premiat si recunoscut Păulescu este faptul că producătorii de medicamente care ar fi urmat să producă insulina ar fi trebuit să plătească sume importante cercetătorului român Păulescu, deci ar fi pierdut financiar. Canadienii au cedat brevetul pe un dolar Universității din Toronto care la rândul ei îi plătea fiindu-le angajator, ia Universitatea Toronto a acordat contractul de fabricare și testare a insulinei companiei „Eli Lily & comp” care de-a lungul timpului a fost implicată în multe controverse financiare sau de alte tipuri.
Informații despre cercetătorii canadieni- Banting era un fost medic militar, abia iesit din rândurile armatei, a cărui unică experiență era aceea de medic de front, iar asistentul său Charles Best, era student, abia ieșit de pe băncile liceului. Erau tineri, la început de carieră, nu avuseseră până atunci contact cu cercetarea stiințifică, dar citind (conform declarației lor) articolul lui Păulescu, i-au apreciat importanța ceea ce le-a dat ideea la început să repete experimentul si procedura lui Păulescu, iar dupa trei luni de cercetări in laboratorul de fiziologie profesorului MacLeod, de la Universitatea din Toronto, publică rezultatele. Apoi, au primit premiul Nobel.
De notat că a fost publicată o scrisoare primita pe 15 octombrie 1969 de la Charles H.Best, colaboratorul lui Banting care a primit Premiul Nobel pentru insulină, in care acesta admite că au reprodus in laborator cercetările lui Paulescu“. După cum și dr.Banting, la primirea premiului Nobel l-a menționat pe dr.Păulescu. Aceste aspecte nu micșorează meritele si contribuția canadienilor, dar arătă că Păulescu a fost nedreptățit prin faptul că nu a primit premiul Nobel măcar alături de cercetătorii canadieni.
Somități ale medicinii mondiale despre descoperirea insulinei:
• Prof. Bernard Knight, Welsh National School of Medicine, 1982, in articolul său „The Romanian Connection” scria, referitor la merite pentru insulină „…este vorba despre profesorul Nicolae Paulescu, un distins endocrinolog cu serioasa pregatire stiintifica la Paris, cu o remarcabila reputatie internationala ale carui meticuloase lucrari sunt ignorate, in timp ce unui student in medicina si unui recent preparator de anatomie si fiziologie cu jumătate de normă li se acordă meritul descoperirii, nesocotindu-se flagrant cercetările serioase făcute si publicate anterior… (de Păulescu)…”
• Prof. Young, presedintele Comitetului Special de la Buenos Aires, însărcinat cu redactarea raportului asupra priorității in descoperirea insulinei. „Păulescu a preparat din pancreas un extract total care, fără îndoială, conținea insulina si primele lui rezultate au fost publicate când Banting si Best abia își începeau cercetările…”.
• Prof. Rodriguez Minon, presedintele Societatii Spaniole de Diabet, Noticias Medicas, 1971, cu ocazia a 50 de ani de la descoperire insulinei. „Astazi este demonstrat ca adevarătul descoperitor a fost românul Paulescu, care a obtinut-o cu luni de zile înaintea lui Banting si Best. S-a spus ca descoperirea lui Banting a fost întâmplătoare, pentru ca el nu era pregătit pentru acest fel de muncă. S-a spus, de asemenea, că nu Best a descoperit insulina, ci insulina l-a descoperit pe Best (…). Paulescu nu a fost un precursor, ci adevăratul ei descoperitor. Aceasta este o afirmație pe care nu aș avea curajul s-o susțin, dacă n-as fi în posesia unei documentații de necontestat si care nu permite nici un fel de îndoială.”
• De fapt, încă după publicarea internațională în 1921 de către Păulescu a cercetărilor sale despre pancreină, a primit scrisori elogioase din partea unor savanți americani sau europeni, fiind recunoscut si menționat chiar si de cel care a primit premiul Nobel în locul lui.
• Din publicații anglo-americane, găsim alte recunoașteri ale meritelor lui Păulescu (vezi la final de articol, redate in engleză)….
•
• INFORMAȚII DESPRE controverse- Deși mulți mari specialiști străini consideră că Păulescu merita premiul Nobel, totuși mulți români fără a fi specialiști în domeniu sunt contra. După cum spunea poetul Grigore Vieru, „2 blesteme mari au românii, mila față de străini și ura față de ai lor”.
•
*** Păulescu a fost acuzat de antisemitism in politică, unii autori au spus că din acest motiv nu ar fi primit premiul Nobel, deși, conforma STATULUI fundației Nobel, premiul Nobel pentru medicină se acordă in functie de contribuții in medicină, si nu in funcție de politică. Personal nu sunt de acord cu nicio formă de antisemitism sau cu nicio formă de de respingere a unei etnii in general. De notat că în virtutea unui dublu standard au primit premiu Nobel si persoane care au fost criminali de război inclusiv ucigași de evrei, sau care au creeat arme de ucidere in masă de exemplu gaxe toxice de luptă (cazul lui Fritz Haber, nobeliat in 1918 desi era autorul primelor arme chimice/gaze de luptă ucigașe folosite de germani in primul război mondial, si totuși a primit Nobel chiar după război, iar Fritz Haber a continuat să producă gaze ucigașe gen Ziclon cu care au fost uciși milioane de oameni inclusiv evrei in camerele de gazare din lagărele naziste si in al II-lea război mondial). Alte exemple- sunt multe sute… mai dau exemple de savanți străini controversați dar încă apreciați de exemplu, Herman Stieve, cercetător german pro-nazist si antisemit implicat in crime prin experimente prin anunțarea datei execuției victimei pentru a-i studia stresul, dar a fost păstrat în funcția de director al Institutului de Anatomie din Berlin de noul regim al Republicii Federale Germania, deși a folosit în cercetări cadavrele evreilor uciși furnizate de Gestapo, iar rezultatele cercetărilor lui erau pe cadavrele femeilor condamnate la moarte și stresate prin anunțarea datei execuției, dar crudul Herman Stieve mai este încă și azi citat de unii cercetători occidentali, în ciuda bestialității protocoalelor imaginate de medicul berlinez. Alte exemple, austriacul Max Clara, care s-a folosit în cercetările lui de cadavrele victimelor naziste(inclusiv evrei); sau Eduard Pernkopf – un alt savant austriac și nazist înfocat, lăudat și de „New England Journal of Medicine” deși la realizarea lucrărilor sale s-au folosit cadavre furnizate de naziști (inclusiv cadavre de evrei uciși), …
*
*** Mulți il acuză pe Păulescu (care a salvat vieți si n-a ucis pe nimeni) dar n-au raspuns DE CE savantii naziști sau criminalii de război au primit premii/distincții, inclusiv Nobel, iar Păulescu a fost eliminat mai ales ca Paulescu doar a salvat vieți, dar savanții naziști au folosit cadavrele evreilor uciși de naziști sau chiar au produs substanțe pentru ucidere in masă, in chinuri, a milioane de oameni. DE CE dublu standard? De ce Păulescu care salveaza si nu ucide pe nimeni e dat la o parte iar cei care au ucis sunt proslăviți la nivel international? DE CE naziștii Max Clara, Eduard Pernkopf ,Herman Stieve, Fritz Haber si mulți altii (unii chiar șefi de stat care au fost criminali de război in tinerețe, apoi au primit Nobel pentru PACE) sunt inca scrisi cu litere de aur in Cărțile de știință sau cultură/socio-umane? Nu contestăm contribuțiile stiințifice ale savanților naziști sau criminali de război, dar DE CE DUBLU STANDARD, care doar pe Păulescu îl elimină? Precizez că personal nu sunt deloc antisemit, dimpotrivă am sustinut mereu valorile create de oamenii de cultură sau stiință evrei pe care i-am elogiat in numeroase articole, de asemenea am comemorat in multe articole victimele Holocaustului, pentru ca astfel de orori să fie cunoscute si să nu se mai repete niciodată.
*
*** P.S. Autoritățile oficiale ale României nu au amintit nimic de acest eveniment nici măcar anul trecut la împlinirea a 100 de ani, nici pe site-ul oficial al vreunui Minister (nici măcar al Sănătății), deși se împlineau 100 de ani de la o descoperire medicală ce a salvat milioane de vieți… Nu a existat nicio manifestare oficială… cu marii demnitari de stat. Deși foarte mulți oameni beneficiază de cercetările lui Păulescu
***
Din publicații anglo-americane, găsim alte recunoașteri ale meritelor lui Păulescu (vezi la final de articol, redate in engleză)…. According to Eric Martin, Professor of Medicine at the Geneva University, “It is beyond denial that Paulescu was the first to provide an exemplary demonstration of the antidiabetogenic and antiketogenic effect of a pancreatic extract…We should stress the cardinal importance of the discovery of Paulescu, a discovery known to the Canadian physicians but poorly interpreted by them, with the result that determinative studies of the Romanian physiologist have been left in the shade”. SURSA – En-revista-endocrinologia-nutricion-english-edition–412-articulo-the-discovery-insulin-continued-controversies.
• Din altă sursă engleză , The Encyclopaedia Britannica „By 1916, Paulescu reportedly had isolated the substance, which he called “pancrein” (or “pancreine”; now considered to have been insulin). (Paulescu reported the discovery himself in a 1921 paper.) After injecting the extract into the jugular veins of diabetic dogs, he found that the dogs’ abnormally high blood glucose levels were temporarily returned to normal. Shortly after completing the experiments, he was called to service in the Romanian army.”
*
Bibliografie:
Encyclopædia Britannica – „Nicolas Paulescu“,
Henri Lestradet(1993)-„Histoire de la découverte de l’insuline“, plus autorii mentionați si citați in articol etc.
