Un supraviețuitor al atacului (cetățean din Belgrad), a mărturisit -„Bombardamentele au aruncat cadavre peste mine”.
Alt eveniment petrecut tot într-o zi de 24 martie: se împlinesc doi ani si o lună de la războiul pornit de un alt „războinic” (PUTIN). Precizez din capul locului că NU sunt de acord cu nici o actiune violentă sau militară, nici a unora nici a altora, Soluțiile diplomatice pacifiste sunt totdeauna preferabile războaielor. Dar, din păcate, s-a ales război in anii 90 si in Iugoslavia.
De ce? Ipoteze sunt mai multe- 1- in anii 1990 se dorea despărțirea unor state(pentru a fi controlate mai ușor) 2- Poate Geografia, multiculturalismul și o relativă prosperitate a statelor Iugoslaviei erau inacceptabile în noua ordine, care nu admitea “nealinierea” si independența Iugoslaviei. Sunt ipoteze.
S-a apelat, la inceput, la suporterii ultrași ai galeriilor de fotbal din Zagreb, Split si alte cluburi de fotbal din Croația, si au inceput violențele si ura interetnică. La meciuri, galeriile au început violențele interetnice, apoi unii fotbaliștii croați au participat la violențe împotriva unor sportivi de alte etnii. De pe stadion, violențele au început si in societate. Apoi Croația si Slovenia au devenit „separatiste” dar au fost considerate „separatiste bune” pe plan extern (pentru cei care doreau divizarea statelor si schimbarea hărților).
Apoi a urmat separarea a Bosniei, cu intervenții masive din exterior (inclusiv de la trupe numite „căști albastre” de deservesc ONU „Națiunile unite” ), a rezultat o separare violentă (deși se știa că daca începe procesul de separare, ar putea fi violent), totuși, unele state au recunoscut independența provinciilor „separatiste”, ceea ce, logic, a dat ideea unor lideri bosniaci să se separe si ei, ceea ce a pus paie pe foc si în războiul de separare al Bosniei.
Apoi a urmat tentativa de separare a Kosovo. Inițial , președintele Americii, Bil Clinton, a declarat oficial că organizația paramilitară UKC („Armata kosovară”) e organizație teroristă (probabil fiindcă această armată neoficială a început lupta „de eliberare” si au produs unele victime, morți, in tabăra adversă sau printre civili).
Dar, apoi, a urmat bombardarea de către NATO a Serbiei (in 24 martie 1999). Aceste bombardamente NATOau fost controversate fiindcă NATO nu primise avizul ONU, si deci nici al Consiliului de securitate al ONU pentru atacarea Iugoslaviei.
Utilizarea sintagmei “conflict etnic” în contextul dezmembrării teritoriale, a explicat atât geneza, cât și deznodământul. Atacurile asupra Belgradului (bombardament) si asupra rămășițelor din Iugoslavia s-au desfăşurat fără autorizare, neexistând nici măcar o rezoluție a ONU, care să permită o intervenţie militară legitimă, în acord cu dreptul internațional. Bombardamentele ”umanitare” asupra Iugoslaviei, țară situată chiar în centrul Europei, s-au desfășurat sub tăcerea statelor bătrânului continent și, mai ales, a celor vecine.
La 22 aprilie 1999, Parlamentul României a autorizat avioanele NATO să utilizeze spațiul aerian românesc pentru bombardarea Iugoslaviei, în pofida tratatului bilateral cu statul vecin, ceea ce guvernul acceptase anterior. Slugărnicia a atins cote penibile atunci când Viorel Popescu, directorul de canale al postului Radio România Actualități a interzis difuzarea melodiei “Iugoslavia“, compusă de Cornel Fugaru și interpretata de Monica Anghel. Motivul a fost că prin textul ei “tendențios, melodia lezează interesele NATO în Iugoslavia”, cu toate că România nu era membră a acestei alianțe. Andrei Pleșu, a refuzat ca Ministerul de Externe să susțină încetarea bombardamentelor pe perioada sărbătorilor pascale. În aceeași notă, Gabriel Liiceanu făcea propagandă deschisă în favoarea bombardamentelor, găsind rațiuni “morale” în uciderea sârbilor “vinovați”. Aproximativ 2500 de iugoslavi, civili nevinovați, inclusiv copii și bolnavi, și-au pierdut viața în urma bombardamentelor. Bombardamentele NATO au distrus mii de locuințe civile, școli, trenuri, intersecţii feroviare, poduri sau reţele electrice, demonstrând cinism și provocând teroare (fiindcă bombardamentele ucid oameni, civili nevinovați, nu plantează flori). În final, NATO a creat, ca efect al bombardamentelor, în Kosovo un stat marionetă, condus de gruparea UCK (cea etichetată drept „organizație teroristă” chiar de președintele S.U.A.), sub control militar, dar nerecunoscut de către forțe străine, reușind să discrimineze și să separe sute de mii de locuitori pe criterii etnice. Astăzi, această pagină neagră a istoriei Europei pare uitată.
P.S. A nu se intelege că e o critica la adresa altor state sau NATO. Romania este membra NATO, ceea ce e bine după majoritatea părerilor (inclusiv a mea). Insă, din păcate, la invadarea Iugoslaviei au fost si aspecte regretabile. NU sunt scuzabile nici aspectele comise de militarii iugoslavi care s-au lăsat antrenați in conflictul parțial artificial cu paie pe foc bine puse chiar de suporterii violenți de la fotbal (fiindcă așa a inceput, chiar dacă vă miră, una din primele lovituri a fost dată chiar de un fotbalist croat, incitând spriritele…, e vorba de celebrul Zvonimir Boban care a lovit cu piciorul, in public pe stadion pe un sârb, provocând turbulențe in tribuna galeriilor de fotbal care s-au luat la bătaie, practic fotbalistul a incitat la violențe între croați si sârbi), dar nici bombardamentele statelor străine asupra Iugoslaviei nu au plantat flori. Soluțiile diplomatice sunt totdeauna preferabile războaielor. Poate vreodată omenirea va intelege. Sau poate nu… depinde de înțelepciunea
Mai precizez că, tot in 24 martie, se împlinesc doi ani și o lună de la războiul pornit de un alt nebun (PUTIN). Trist e că războiul dureaza de mai mult de 2 ani, si nu se întrevede o încheiere a păcii, sau a restituirii teritoriilor ocupate. Încă.
