După patru ani, Forţele Mavale Române au reluat festivităţile şi exerciţiile de pe faleza Cazinoului din Constanţa cu ocazia Zilei Marinei. Chiar dacă este moment de sărbătoare, nu avem cum să nu remarcăm tristeţea multor marinari afişată pe reţelele de socializare, după ce Ministerul Apărării Naţionale a anulat licitaţia pentru construirea a patru corvete şi modernizarea a două fregate.
Naval Group a renunţat la contract şi Forţele Navale nu au fost dispuse să plătească în plus pentru Damen, compania clasată pe locul doi, în condiţiile în care singura graniţă a României cu Rusia este pe Marea Neagră. Toţi politicienii au aplaudat când SUA au anunţat o strategie la Marea Neagră, dar România are o astfel de strategie?
Naval Group a câştigat cu oferta corvetă Gowind 2500 cu propulsie hibridă diesel-electrică CODLAD şi soluţii de înarmare europene cu rachete MBDA: rachete anti-aer VL Mica şi rachete anti-navă Exocet. Preţ ofertat: 1,2 miliarde de euro.
Caracteristici: Deplasament: 3.000 tone, lungime 111 metri, viteză 52 km/h, rază acţiune 7.000 km, anduranţă pe mare: 21 zile, Senzori radar MK2 3D, sonar CAPTAS-2, război electronic: VIGILE 200. Armament: 1 tun automat Melara 76 mm, 2 tunuri DS30M 30 mm, 16 lansatoare rachete antiaeriene VL MICA, 8 lansatoare rachete antinavă Exocet sau NSM, 2 lansatoare torpile.
Damen a ieşit pe locul doi cu corveta Sigma 10514 cu propulsie hibridă diesel-electrică CODOE cu soluţii de înarmare americane: rachete anti-navă Harpoon de la Boeing, rachete de apărare anti-aeriană de la Raytheon, sonar de la General Dynamics şi sistem tactic Thales. Preţ ofertat: 1,25 miliarde de euro.
Marina română îşi prezintă navele
Fregatele sunt principalele nave de luptă
Marina română are ca principale nave de luptă trei fregate şi patru corvete. Fregata Mărăşeşti a fost cea mai mare navă militară construită de industria naţională. A fost lansată la apă pe 2 August 1985, rămânând cea mai bine înarmată navă militară. Celelalte două fregate, cumpărate de la britanici, Regina Maria şi Regele Ferdinand, au fost construite la jumătatea anilor ’80, cumpărate de România în 2003, respectiv 2004, ar fi trebuit să fie modernizate în cadrul programului de achiziţie a celor patru corvete, nu se ştie acum care este viitorul lor.
FREGATA MĂRĂŞEŞTI este cea mai bine înarmată
Prima navă cu acest nume a fost un distrugător cumpărat în 1920 din Italia, se arată pe site-ul SMFN.
Actuala navă a fost lansată la apă la data de 2 August 1985, în prezenţa preşedintelui României Nicolae Ceauşescu, fiind încadrată ca şi cucişător uşor port-elicopter şi a primit numele de „Muntenia”. În 1990 i s-a schimbat denumirea şi clasa navei, devenind Distrugătorul „Timişoara”, ca mai apoi, tot în acelaşi an, să-şi schimbe din nou denumirea în „Mărăşeşti”, nume atribuit în amintirea distrugătorului „Mărăşeşti” din cadrul Escadrilei de Distrugătoare a Marinei Regale Române. De la 1 Aprilie 2001, în baza dispoziţiei Şefului SMG cu nr. SG3/584/28.02.2001 nava este încadrată în clasa fregate.
Deplasament (To): 5790 (încarcare maximă)
Dimensiuni (metri: lungime x lăţime x pescaj): 144,6 x 14,8 x 7
Propulsie: 4 motoare Diesel; 32000 CP
Viteza (Noduri): 27
Echipaj: 270 (25 ofiţeri).
Armament:
- Rachete: Nava-Nava: 8 buc. tip SS-N-2C (Styx)
- Tunuri: 2 x AK726(cal.76mm), binate; 4x Ak-630M(cal.30mm), 6 ţevi
- Torpile: 2 x 3 tuburi lanstorpile (cal.533mm)
- Grenade reactive: 2 x RBU 6000.
FREGATE TIP 22 (Maria şi Ferdinand) – trebuiau modernizate după achiziţie cu sisteme de rachete antinavă şi antiaeriene, lucru care nu s-a mai întâmplat
Primele distrugătoare cu aceste nume au fost lansate la apă pe 2 martie 1929, la Napoli, probele de recepţie durând până la 15 iunie 1930.
Camuflate după modelul Kriegsmarine, distrugătoarele purtau ca semn de recunoaştere un dreptunghi alb cu crucea Sfântului Andrei, de culoare roşie iar în borduri aveau inscripţionate asul de cupă la distrugătorul Regele Ferdinand, asul de pică la Regina Maria, asul de treflă la Mărăşeşti şi asul de caro la Mărăşti.
HMS London, fregată de tip 22 (generaţia a II-a) a fost construită între 1982-1984, când a fost lansată la apă. Operaţiunea de comisionare a avut loc în 1987, iar nava a primit numele Bloodhound şi numărul de bordaj F95. La solicitarea primarului capitalei britanice, în amintirea distrugătorului clasa “County” cu acelaşi nume cu oraşul Londra, tradiţie foarte populară în Marina Regală Britanică, nava a preluat numele de HMS London. A fost cumpărată în 2004 de România, în urma unui contract controversat, şi a devenit Fregata Regina Maria.
HMS Coventry, fregată tip 22 (Batch 2), a fost construită de şantierul Swan Hunter din Anglia. Operaţiunile de construcţie a navei au demarat în anul 1984 şi a fost lansată la apă în aprilie 1986, când a şi fost încadrată cu echipaj. A intrat în serviciu în octombrie 1988, cu numărul de bordaj F98. A fost cumpărată de România, iar prin Dispoziţia Statului Major General numărul B5/S/1609 din 30.07.2003, la 1 septembrie 2003 s-a înfiinţat, în subordinea directă a Comandamentului Operaţional Naval, fregata Regele Ferdinand, prima fregată engleză tip 22, având dislocarea în garnizoana Constanţa.
Deplasament (To): 4900 (încarcare maximă)
Dimensiuni (metri: lungime x lăţime x pescaj): 148,2 x 14,75 x 4,6
Propulsie: 4 turbine Rolls-Royce
Viteza (Noduri): 30
Număr punţi: 7
Autonomie: 4500 Mm
Echipaj: 205 (18 ofiţeri)
Armament:
- tun super-rapid 76 mm Oto Melara
- instalaţii lansare torpile
- sistem de comandă asistat de calculator
- instalaţii de bruiaj pasiv TERMA
- sisteme de lupta electronică
- 9 sisteme radar.
Corvetele apără apele teritoriale şi Zona Economică Exclusivă
Forţele navale au patru corvete, sunt nave de patrulare, cu principala misiune de apărare a litoralului, a apelor teritoriale şi a intereselor din zona economică exclusivă. Prin anularea licitaţiei de construire a patru corvete, acest program s-ar putea prelungi şi cu 10 ani. Durează în jur de şapte ani să construieşti patru corvete, la care se adaugă procedurile de achiziţie şi testare.
Cele patru corvete româneşti sunt Amiral Petre Bărbuneanu ( Nr. bordaj 260, Intrarea în serviciu 1983), Viceamiral Eugen ROŞCA ( Nr. bordaj 263, Intrarea în serviciu 1987), Contraamiral Eustaţiu SEBASTIAN ( Nr. bordaj 264, Intrarea în serviciu 1989), Contraamiral Horia MACELLARIU ( Nr. bordaj 265, Intrarea în serviciu 1996).
Caracteristice cele patru corvete aflate în dotare:
Deplasament (To): 1500 (încărcare maximă)
Dimensiuni (metri: lungime x lăţime x pescaj): 92,4 x 11,7 x 3,1
Propulsie: 4 motoare Diesel; 13000 CP
Viteza (Noduri): 24
Echipaj: 95 (7 ofiţeri).
Armament:
- Tunuri: 1 USSR 3 în (76mm/60)
- Torpile: 4-21 în (533mm)(2) tuburi
- Grenade reactive: 2 x RBU 6000.
Navele purtătoare de rachete distrug navele inamice
Forţele Navale au trei nave purtătoare de rachete, care au ca principală misiune căutarea şi atacul cu racheta a navelor de suprafaţă inamice. După anularea licitaţiei pentru corvete, există posibilitatea modernizării acestor nave cu rachete moderne de tipul NSM.
Cele trei nave purtătoare de rachete sunt NPR „ZBORUL” (Nr bordaj 188, data intrării în serviciu 1990), NPR „PESCĂRUŞUL” (Nr bordaj 189, data intrării în serviciu 1991), NPR „LĂSTUNUL” (Nr Bordaj 190, data intrării în serviciu 1991).
Caracteristici nave purtătoare de rachete:
– Deplasament: 385t;
– Lungime: 56.2m; – Lăţime: 11.05m;
– Pescaj: 3,31m;
– Propulsie: 4 turbine cu gaz tip DR-77;
– Viteză maximă: 45 Nd;
– Echipaj: 60.
Armament:
- – 4 rachete autoghidate tip P-21/ P-22;
- – 1 instalaţie FAM-14 – lansare rachete navă-aer tip STRELLA;
- – 1 instalaţie artileristică cal. 76,2 mm;
- – 2 instalaţiia artileristice cal. 30mm;
- – 2 instalaţii lansare proiectile bruiaj pasiv (PK-16);
- – 4 sisteme radar.
Marina mai are vedete torpiloare, dragoare maritime şi puitoare de mine. Şi acestea sunt vechi şi unele depăşite fizic şi moral. Sunt forţe navale, precum cele israeliene şi britanice, care au înlocuit dragoarele de mine cu drone ce găsesc şi dezarmosează singure minele, fără a pune în pericol echipajul uman.
Marina fluvială
România este printre puţinele ţări din lume şi singura din NATO care are şi o flotilă fluvială militară, cu nave purtătoare de artilerie şi vedete fluviale.
Avem o mare, ce facem cu ea?
SUA face strategie la Marea Neagră, iar NATO declară Marea Neagră zonă de interes strategic. Este datoria noastră să ne întrebăm dacă România are nevoie de o Strategie Naţională privind Marea Neagră.
Marina militară apără nu doar apele teritoriale şi litoralul Mării Negre, dar şi interesele regionale economice şi politice ale României. În zona economică exclusivă a României se presupune că sunt gaze în valoare de 200 miliarde euro, conform ZF.
Strategia Statelor Unite ale Americii pentru Marea Neagră, aprobată pe 24 decembrie 2022 de Congresul SUA, reprezintă o evoluţie firească, în urma adoptării noului Concept Strategic al NATO (la Summitul de la Madrid din vara lui 2022), prin care Marea Neagră a fost declarată zonă de interes strategic, arată Senatul României într-un comunicat.
De asemenea, România va deveni un hub energetic regional într-un cvadruplu context: a) începerea şi accelerarea exploatărilor de gaze din Platforma Continentală a Mării Negre; b) investiţiile SUA în tehnologie nucleară în România (reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă au fost finanţate recent cu 3 miliarde de dolari, dar şi reactoarele de dimensiuni mici care ar trebui să fie operaţionale până în 2029); c) memorandumul din octombrie 2022 semnat cu reprezentanţii companiei azere SOCAR, pentru o investiţie comună într-o facilitate de gaz natural lichefiat la Marea Neagră; d) acordul din 17 decembrie 2022 semnat la Bucureşti de liderii României, Azerbaidjanului, Georgiei şi Ungariei (în prezenţa Preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen), privind construirea unui cablu electric submarin pe sub Marea Neagră pentru a transporta energia verde azeră în Europa, consideră Nicoleta Pauliuc, preşedinta Comisiei de apărare din Senat.
Pauliuc precizează că România are nevoie de: 1) O Strategie Naţională privind Marea Neagră; 2) Să discutăm despre rezoluţia din 2011 a Parlamentului European privind o Strategie a UE pentru Marea Neagră şi nişte paşi foarte concreţi de urmat cu o finanţare corespunzătoare; 3) Ţările riverane Mării Negre (România, Bulgaria, Georgia, Turcia şi Ucraina) să aducă la zi Planul Strategic de acţiune (care datează din 1996), pentru a fructifica potenţialul uriaş pe care îl avem.
Achiziţiile au bătut pasul pe loc. Forţele Navale nu au primit nicio navă de luptă în ultimele trei decenii
Deoarece achiziţia şi modernizarea navelor militare a bătut pasul pe loc, declanşarea crizei din Crimeea, în 2014, şi a războiului Rusiei în Ucraina, în 2022, ne-a prins total nepregătiţi, fără o forţă navală credibilă care să descurajeze un eventual inamic. Au urmat ani de bâlbâieli şi contre politice care au întârziat pornirea achiziţiilor.
Singurul contract semnat de Forţele Navale este cel pentru bateriile de coastă
România se dotează cu un sistem de instalaţii mobile de lansare rachete antinavă, contract semnat pe 27 aprilie 2021, în valoare de 300 milioane de dolari, sistemele de rachete anti-navă urmând să ajungă în România în 2024.
Este vorba de sistemul cu bază la sol Naval Strike Missile (NSM), dezvoltat de firma americană Raytheon în parteneriat cu Kongsberg Defense Aerospace (Norvegia), pe baza rachetei Naval Strike Missile (NSM), care poate ajunge la 200 de km.
Caracteristici NSM:
- -rază de acţiune: 200 km
- – semnătură mică radar (invizibilă)
- – greutate: 400 kg
- – focos: 120 kg
- – lungime: 4m
- – lăţime: 70 cm.
Forţele Navale vor primi un sistem de drone înarmate
Anul acesta, MApN a semnat primul contract subsecvent cu Elbit, pentru trei sisteme de drone înarmate Watchkeeper X, din care un sistem este variantă navală. Fiecare sistem va avea câte trei avioane fără pilot.
Caracteristici Watchkeeper X:
- – durată de zbor: 16 ore
- – greutate: 550 kg
- – greutate muniţie (rachete, bombe): 180 kg
- – rază de acţiune: 200 km
- – plafon de zbor: 5.000 m
- – viteză: 150 km/h.
Ministerul Apărării Naţionale a anunţat că Forţele navale ar putea să se doteze în viitor cu două submarine franceze Scorpène şi patru elicoptere Airbus, fiind semnată şi o scrisoare de intenţie cu guvernul francez, care însă nu a fost urmată, încă, de un contract ferm.
Referitor la submarine, Delfinul, care a intrat în dotarea Forţelor Navale în 1986, stă neoperaţional la chei din 1996, din lipsa banilor pentru baterii, situaţie oarecum paradoxală, cum tot paradoxală este şi întârzierea modernizării fregatelor second-hand cumpărate din Marea Britanie acum aproape 20 de ani.
Cu toate astea, marinarii noştri au fost mereu apreciaţi şi lăudaţi de oficialii români şi aliaţi, indiferent dacă au participat la misiuni sau doar exerciţii, arătând valoarea şcolii româneşti de marină.
Din păcate, mulţi marinari tineri au fost atraşi către zona comercială, unde avantajele financiare sunt evidente, şi s-a creat în timp un deficit serios de personal în marina militară.
Chiar dacă eforturile de promovare a carierei militare de către forţele navale au fost unele deosebite, făcând chiar activităţi itinerante prin şcolile şi liceele din toată ţara, nu s-a reuşit şi păstrarea şi fidelizarea absolvenţilor diferitelor forme de pregătire, mai ales a specialiştilor.
Tocmai de aceea, pe lângă achiziţia navelor noi, conducerea forţelor navale ar trebui să realizeze şi să promoveze acte normative pentru a face veniturile marinarilor militari comparabile cu ale celor din marina comercială, pentru a avea echipaje complete şi bine pregătite pe noile nave.
Credit foto / Sursa: MApN / Monitorul Apărării si Securității
