LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 31 iulie: A doua renunțare la tron a principelui Carol al II-lea al României.
La data de 31 iulie 1919 a avut loc a doua renunţare la tron a principelui Carol al II-lea al României. O primă renunţare la tron avusese loc în plină campanie de război, când la 27 august 1918, principele moştenitor, a părăsit unitatea militară de la Târgu-Neamţ pe care o conducea și s-a căsătorit la Odessa cu Ioana Valentina Lambrino, cunoscută sub numele de Zizi Lambrino, trimițând în același timp o scrisoare prin care spunea că renunță la calitatea sa de principe moștenitor. Prin acest fapt, Carol încălcase unul din principiile fundamentale ale Casei Regale a României, acela de a nu se căsători cu persoane care nu aparţin vreunei case regale a Europei. De asemenea, succesiunea la tron era pe baza legii salice, adică se făcea de către primul moștenitor de parte bărbătească, a regelui aflat în exercițiu, iar în lipsă de descendenți, tronul se transmitea rudei de sex bărbătesc, cea mai apropiată monarhului. După cum se știe regele Carol I nu a avut descendenți masculini, ci numai o singură fiică care a decedat la vârsta de 4 ani, astfel că tronul a revenit nepotului său de frate, Ferdinand, care s-a căsătorit în anul 1892 cu prințesa Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Ferdinand a avut șase copii, dintre care trei de sex masculin, respectiv principii Carol, Nicolae și Mircea. Așadar, principele Carol fiind fiul cel mare al regelui Ferdinand avea dreptul să urce pe tronul României fiind, conform amintitei legi salice, moștenitorul Casei Regale, după decesul regelui Ferdinand. Însă odată cu renunțarea la tron și căsătoria cu Zizi Lambrino, Carol punea Casa Regală într-o postură foarte delicată, fapt ce l-a făcut pe regele Ferdinand să hotărască trimiterea lui Carol sub stare de arest la mănăstirea Horaiţa din judeţul Neamţ, până la clarificarea situației. Demersurile făcute de familia regală și de oamenii politici pentru despărțirea lui Carol de Zizi Lambrino nu au reușit întru totul, deși la începutul anului 1919 Tribunalul Ilfov anula căsătoria celor doi, pentru nerespectarea unor cerințe de ordin formal. Cu toate acestea, la data de 31 iulie 1919, Carol va trimite regelui Ferdinand o nouă declarație scrisă de renunțare la calitatea de principe moștenitor al Coroanei României. Însă impunerea domiciliului forțat la Bistrița și insistența familiei regale va determina răzgândirea lui, acesta revenind la începutul anului 1920 asupra renunțării la tron, promițând în același timp că nu se va căsători decât cu învoirea regelui Ferdinand. Va face acest lucru în 1921, când la Atena, se va căsători cu principesa Elena, fiica regelui Constantin al Greciei, dar această „cumințenie” a principelui Carol nu avea să țină decât până în 1925, atunci când Carol o va întâlni pe Elena Lupescu, această întâlnire marcând debutul unei relații ce va zgudui viața politică din România în anii de până la cel de-al Doilea Război Mondial. Legătura lui Carol al II-lea cu Elena Lupescu va face ca la 12 decembrie 1925, principele să-i adreseze regelui Ferdinand o nouă scrisoare de renunțare la toate drepturile de principe moștenitor al României, iar acest lucru va duce la declanșarea cele mai mari crize dinastice din România.
Credit foto / Sursa: Lecția de istorie
