LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 30 ianuarie: Primirea titlului de „Principe al Imperiului Habsburgic” de către domnitorul Constantin Brâncoveanu.
La data de 30 ianuarie 1695 Constantin Brâncoveanu domnitorul Ţării Româneşti primește titlul de „Principe al Imperiului” din partea autorităților habsburgice, ca recunoaștere a serviciilor făcute Curții de la Viena, prin alăturarea sa la politica antiotomană. Constantin Brâncoveanu era urmaşul unei vechi familii boiereşti din Oltenia, iar după moartea tatălui său Matei Brâncoveanu în 1655 a rămas în îngrijirea unchiului său, stolnicul Constantin Cantacuzino, primind o educație deosebit de aleasă pentru acele vremuri. Sub domnia unui alt unchi al său, Şerban Cantacuzino, el va ajunge mare dregător, urcând treptele ierarhiei boiereşti până la demnităţile de mare logofăt și ispravnic al scaunului ţării. A urcat pe tronul Ţării Româneşti cu ajutorul marilor boieri, în anul 1688, într-o perioadă caracterizată prin mari lupte pentru supremaţie între Imperiului Austriac și Imperiului Otoman și va întreprinde intense acțiuni politice și diplomatice pentru stăvilirea expansiunii otomane în această parte a Europei. Folosind o politică abilă s-a menținut la domnie timp de 26 de ani, perioadă ce a fost marcată de un real progres economic și cultural-artistic ce nu a mai fost egalat foarte multă vreme de atunci. În perioada domniei sale, cultura românească a cunoscut o perioadă maximă de dezvoltare, domnitorul fiind un aprig sprijinitor al artei și culturii, cunoscându-se faptul că din porunca lui au fost tipărite în Ţara Românească numeroase cărți în limbile română, greacă, slavonă sau chiar arabă și turcă. Tot el a înființat în 1694 Academia Domnească din București, o școală superioară ce va funcționa în clădirile de la mănăstirea „Sfântul Sava”, această școală fiind una dintre cele mai importante școli din spațiul românesc la acea dată. De asemenea, domnitorul a inițiat o amplă activitate de construcție a numeroase clădiri laice și religioase, lansând în arhitectură un nou stil caracteristic, numit „stilul brâncovenesc”, fiind unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din toate cele trei țări române. Aceste impresionante acțiuni de promovare a culturii românești, au avut din păcate tragice urmări, deoarece învinuit de trădare de către turci, Brâncoveanu va fi mazilit în anul 1714. Astfel, după ce este dus la Istanbul și închis la închisoarea Edicule, va fi executat în public împreună cu cei patru fii ai săi la data de 15 august a anului 1714.
Credit foto / Sursa: Lectia de istorie
