LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 23 martie: Marele incendiu din București din anul 1847.
La data de 23 martie 1847, chiar în ziua de Paști, în București a avut loc un devastator incendiu, cunoscut sub numele de „Focul cel Mare”, ce a afectat aproape o treime din suprafața orașului, în special partea centrală unde se găseau zonele meșteșugărești şi comerciale. Documentele istorice consemnează faptul că focul n-a putut fi stins timp de șase zile, iar vâlvătaia acestui incendiu a făcut ca pământul să nu se răcească timp de două săptămâni. Se spune că focul ar fi fost provocat de joaca băiețelului cluceresei Zinca Drăgănescu, care a descărcat un pistol spre podul plin cu fân al șopronului din spatele casei, iar ajutate de vântul puternic, flăcările s-au întins cu repeziciune, cuprinzând întreaga casă, casele din apropiere și apoi o treime din orașul București, mistuind zona Curții Vechi de lângă Hanul lui Manuc, zona Colței, zona din apropierea Bisericii Sfânta Vineri, ajungând până în Calea Văcăreștilor.. În acest incendiu au ars peste 2000 de clădiri, printre care 10 hanuri şi 12 biserici, pagubele materiale fiind imense, iar vestea incendiului făcând înconjurul Europei. Lupta cu focul a fost una deosebit de grea pentru că, pompierii aveau doar câteva pompe manuale, chiar dacă aceștia au fost ajutați și de sacagii care transportau apa din Dâmbovița în butoaie, precum și de locuitorii orașului care cărau apa cu gălețile. După stingerea incendiului, pentru ajutorarea sinistraților au fost lansate apeluri în țară şi în străinătate pentru strângerea de fonduri necesare reconstrucției. Astfel, proporțiile nenorocirii căzute asupra orașului București au determinat un curent de ajutorare şi din afara granițelor, iar Curtea de la Petersburg, cea de la Viena şi de la Stambul, negustorimea din Lipsca şi de la Brașov, ale căror interese economice erau strâns legate de buna desfășurare a comerțului bucureștean, au trimis sume însemnate de bani, cum la fel de importante au fost sumele trimise de domnitorul Țării Românești Gheorghe Bibescu, sultanul Turciei, domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, domnitorul Serbiei, Miloş Obrenovici și alții. După acest mare incendiu, a început reconstrucția Bucureștiului după principii moderne, astfel casele au fost acoperite cu tablă sau olane, atelierele meșteșugărești unde se lucra cu focul au fost scoase din zona centrală şi mutate spre periferie, au fost montate mai multe cișmele şi conducte de apă și de asemenea, s-au înființat servicii de pompieri profesioniști care să lupte contra incendiilor.
Credit foto / Sursa: Lectia de istorie
