LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 22 octombrie: Masacrul de la Odessa.
Stimati cititori, fiind un fervent susținător al adevărului istoric, voi încerca prin postarea de astăzi să amintesc despre un eveniment care și astăzi suscită foarte multe controverse, un eveniment care prin natura sa sigur îmi va aduce o mulțime de antipatii. Dar cum adevărul istoric trebuie spus, oricât de dureros ar fi el, mă simt îndreptățit să afirm că eu prin această postare, nu fac decât prezint istoria așa cum a fost ea.
În seara de 22 octombrie 1941 Armata Română a declanșat Masacrul de la Odessa, iar acest eveniment a avut loc ca urmare a aruncării în aer a Comandamentul Militar Român din Odessa de către partizani și militarii din armata Uniunii Sovietice cu care România era în război. În această explozie au fost omorâţi un număr 16 ofiţeri români, inclusiv comandantul militar al oraşului, generalul Ion Glogojanu, dar și 46 soldați şi subofiţeri, mai mulţi civili şi 4 ofiţeri germani de marină.
După ce militarii din Armata Română nu au reuşit să-i prindă pe autorii atentatului, s-a ajuns în situația în care militarii români s-au răzbunat pe populația civilă locală, astfel că au fost ucişi, la întâmplare câteva mii de localnici civili, majoritatea evrei. În următoarele zile militari români au mai ucis alte câteva sute de evrei, iar un număr de circa 45.000 de evrei au fost trimiși de la Odessa în lagărul de concentrare Bogdanovca. Dar pentru a înțelege mai bine detaliile acestei tragedii, amintesc faptul că în vara anului 1941, Armata Română a început lupta împotriva URSS, alături de Germania nazistă.
Obiectivul inițial al Armatei Române era eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, cotropite de Rusia Sovietică în anul 1940. Însă, după eliberarea teritoriilor românești, șeful Guvernului român, generalul Ion Antonescu a decis să continue războiul contra Sovietelor dincolo de Nistru, deși România nu era legată prin niciun tratat de Germania nazistă. Astfel, una dintre sarcinile asumate de Armata Română era ocuparea orașului Odessa, un important port și centru industrial de la Marea Neagră.
Asediul Odessei a început în august 1941, însă portul de la Marea Neagră era bine apărat de armata sovietică, iar cel care avea să învingă rezistența sovietică, avea să fie generalul Ion Glogojanu, care comanda Divizia a 10-a Infanterie. Orașul Odessa a căzut, după un asediu nimicitor la jumătatea lunii octombrie a anului 1941, deși cea mai mare parte a trupelor sovietice a fost evacuată de flota Mării Negre.
După cucerirea orașului Statul Major al Diviziei a 10-a Infanterie a decis să-și amenajeze Cartierul General în fosta clădire a NKVD-ului, deși o serie de membrii din spionajul german atenționaseră Statul Major al Diviziei a 10-a Române asupra faptului că acea clădire fusese minată. Generalul Ion Glogojanu a ignorat avertismentul, iar în data de 22 octombrie, clădirea a sărit în aer. În această explozie au murit, după cum am mai spus, un număr mare de militari români, inclusiv generalul Glogojanu.
După acest atentat generalul Ion Antonescu a ordonat, în semn de represalii, uciderea tuturor evreilor din Odessa. Imediat, peste cinci mii de evrei din oraș au fost uciși, iar alte câteva mii au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Bogdanovca. Responsabil cu organizarea represaliilor a fost desemnat generalul Iosif Iacobici, general care adoptase de multă vreme o atitudine antisemită, el fiind cel care a avut o responsabilitate directă atât în Masacrul de la Odessa, cât și în alte acțiuni antisemite din perioada desfășurării Celui de-Al Doilea Război Mondial.
Astfel, în Masacrul de la Odessa au fost uciși mii de oameni nevinovați, iar acest fapt reprezintă din păcate o „pată” pe obrazul Armatei Române din acea perioadă.
Sursa: Lecția de istorie
