LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 18 iunie: Bătălia de la Waterloo.
La data de 18 iunie 1815, a avut loc bătălia de la Waterloo, dintre armată franceză condusă de împăratul Napoleon Bonaparte și armata celei de-a Șaptea Coaliții, aflată sub comanda ducelui de Wellington. Bătălia s-a încheiat cu victoria aliaților celei de a Șaptea Coaliții, această victorie reprezentând practic sfârșitul Imperiului napoleonian. Armata franceză a lui Napoleon era o armată omogenă ce beneficia de un corp foarte bun de cavalerie, un contingent mare de artilerie și mai multe unități profesioniste de infanterie, pe când armata ducelui de Wellington, formată din soldați englezi, belgieni, olandezi și germani, nu avea o bună experiență militară, mulți dintre ei provenind din provinciile de pe Rin, regiuni care fuseseră sub control francez timp de două decenii. Bătălia a început la ora 11:30 dimineaţa, cu un atac al lui Napoleon în flancul drept al inamicilor, atac care însă nu a avut succes, urmat apoi de un bombardament al artileriei franceze, menit să distrugă centrul armatei aliaţilor. După-amiaza, încercările repetate de atac ale francezilor au eşuat, armata contelui Blucher, care aştepta momentul oportun, a intrat în luptă și i-a obligat pe francezi să se retragă pe amplasamentul deținut anterior. În continuare Napoleon și-a angajat infanteria într-un atac menit să distrugă centrul armatei aliate, însă artileria aliaţilor a produs pierderi majore în cadrul armatei franceze, oprindu-le iarăși ofensiva. După amiază, Napoleon și-a regrupat soldaţii și a atacat din nou cu cavaleria, deși situaţia infanteriei devenise deosebit de precară. În jurul orei 18 infanteria dulcelui de Wellington a reușit să străpungă flancul drept al francezilor și să producă panică în rândurile soldaţilor francezi, care vor încerca să scape pe drumul de la Charle-Roy. Ducele de Wellington și contele Blucher au hotărât ca trupele aliate să-i urmărească pe francezi și să-i forţeze să se retragă dincolo de râul Sambre. În acest timp, împăratul Napoleon avea de luat o decizie capitală și extrem de dificilă și anume să încerce să-și ralieze trupele dezorganizate sau să se întoarcă la Paris, pentru a convinge Camerele Parlamentului de necesitatea continuării luptei cu trupele de rezervă. Legislativul, rezervat încă de la întoarcerea împăratului din insula Elba, este acum de-a dreptul ostil și sfidător și după scurte deliberări, cere suveranului să abdice. Astfel ,Napoleon a fost astfel nevoit să se predea Marii Britanii, cel mai redutabil inamic al său, iar după o scurtă escală în Anglia, împăratul va fi transportat cu vasul „Bellerophone” pe insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud, unde va muri în anul 1821 la vârsta de 52 de ani.
Credit foto / Sursa: Lecția de istorie
