„Era atâta liniște …și miros de smirnă și tămâie…și m-am regăsit în pacea și rugăcinea celor mulți. De aceea smerenia vine din acest sentiment de bună credință, din lacrimile și bucuria rugăciunii către Sfinții noștri toți.”
Aceasta este mărturia doamnei profesor doctor Carmen Dorobăț, unul dintre pelerinii ce au parcurs drumul de închinare și reculegere de la Cuvioasa Parascheva, la Iași.
„Atâtea flori, atâta pace – era o ruptură din această lume de forfotă și iureș. De aceea trebuie să fim în astfel de momente să ne rugăm!”, a îndemnat medicul. „Dumnezeu să ne ajute în rugăciunile noastre a tuturor!” a încheiat Prof. Dr. Carmen Dorobăț.
Și profesoara Grigoraș Adriana din Iași a observat o schimbare la nivelul forțelor de ordine: „Mai mult decât atât, jandarmii sunt creștini și ajută oamenii, vorbesc calm, frumos, transmit o stare de liniște și siguranță!”.
Un alt cadru medical, Corina Ramona Stanciu, specialist în biochimie la Spitalul de Urgență din Satu Mare, a mărturisit că riscul pelerinului de la Iași este vindecarea: „Sunt la Iași de ieri. Este o organizare ireproșabilă. La Cuvioasa Parascheva singurul „risc” este vindecarea bolilor sufletești și trupești.”
O altă mărturie despre pelerinaj vine de la Alexandru Lungu: „Am fost student 4 ani la Iași, răstimp în care aproape zilnic pașii i-am îndreptat spre catedrala mitropolitană, acolo unde mi-am găsit refugiu de fiecare dată. Totuși nimic nu se compară cu pelerinajul de pe 14 octombrie.
Locuind în zona Alexandru cel Bun în perioada studenției, trecem pe lângă coada interminabilă întinsă pe km întregi, unde întâlneai credința în formă pură. Copii de mână sau în brațe cu părinții, bătrâni frumoși care păreau că preț de 15 ore, atât cât dura așteptarea până la racla așezată în curtea mitropoliei, răsturnau logica vârstei, mărturisind cu lacrimi în ochi că nu simțeau pic de oboseală.
Am întâlnit oameni bolnavi care plecau din acel loc încărcați de spiritualitate, mai luminoși, găsind răspunsul prin simpla întâlnire cu Sfânta Parascheva. Au fost și agnostici, curioși de acea vibrație specială din jurul raclei, chiar dintre ei, cei mai mulți plecau schimbați.
Dincolo de superstițioșii care fac parte din tot acest peisaj, partea covârșitoare a pelerinilor erau martori a ceva aparte. Sunt voci care condamnă un astfel de eveniment… Totuși un astfel de moment nu poate decât să cimenteze o realitate greu de destabilizat de toate vocile potrivnice, doar în jurul Sfinților și al credinței vii, mărturisitoare, pe care astăzi o aflăm mai ales în persoana pelerinilor neobosiți, boala poate fi învinsă și viața trăită cu nădejdea că toate sunt în mâna Bunului Dumnezeu!”.
Sursa: Averea Bisericii
