LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu -24 martie: Mazilirea de către turci a domnitorului Constantin Brâncoveanu al Țării Românești.
La 24 martie 1714, chiar în Săptămâna Patimilor, într-o zi de marți, a fost mazilit de către sultanul de la Stambul ,Constantin Brâncoveanu domnul Țării Românești. Mazilirea lui Constantin Brâncoveanu a fost plănuită încă din anul 1711, atunci când în bătălia de la Stănilești dintre armata rusă și cea otomană , Brâncoveanu nu acordase ajutor turcilor, ci stătuse în expectativă, așteptând să vadă de partea cui este victoria. Iar dacă mazilirea domnitorului muntean a fost tărăgănată încă trei ani, aceasta s-a datorat faptului că sultanul voia să aibă cât mai multe dovezi împotriva domnului Țării Românești pentru a-l putea mazili. Desigur, temeiurile hotărârii luate de Poarta otomană au fost puternic influențate și de plângerile invidioase ale boierilor din țară care râvneau la averea lui Brâncoveanu, ori de dorința unor domnitori ai Moldovei vecine, precum Mihai Racoviță sau Nicolae Mavrocordat, de a avea și tronul Țării Românești. La acestea s-au adăugat și problemele existente în interiorul Imperiul Otoman, imperiu care trecea printr-o perioada dificilă, mai ales după eșecul asediului asupra Vienei și pacea de la Karlowitz când turcii au pierdut o serie de teritorii în favoarea habsburgilor. Astfel, nervozitatea sultanului era la maxim, mai ales după ce noul vizir Gin Ali Pasa, a afirmat că refacerea măreției de altădată a Imperiului nu se poate face decât printr-o politica de fier a Înaltei Porți și printr-o represiune dură față de provinciile și minoritățile existente în imperiului . Așa se face că sultanul poruncește marelui vizir înăsprirea relațiilor cu țările supuse, iar denunțurile venite de la București au servit de minune sultanului de la Stambul. Astfel, marele vizir trimite la București pe Mustafa Aga, iar la data de 24 martie 1714 domnitorul îl primește pe trimisul marelui vizir cu tot protocolul, la Curte Veche, fără să bănuiască ceva. Acesta însă scoate năframa neagră a mazilirii și îi spune lui Brâncoveanu ca din porunca sultanului este mazilit si că trebuie sa plece cu toți fii si ginerii la Stambul si să se înfățișeze sultanului. Trimisul citește apoi hatișeriful în care erau trecute acuzațiile ce i se aduceau domnitorului, printre care și acuzația de a avea legături cu Rusia și Austria, ori nesupunerea fata de Poarta Otomană. Imediat după mazilire turcii a încep căutarea uriașei averi a lui Brâncoveanu, astfel că sunt scotocite toate încăperile Palatului de la Curtea Veche, a celor de la Târgoviște și Mogoșoaia, dar și așezămintele domnești de la Potlogi, Horezu și Tismana. A doua zi Constantin Brâncoveanu și familia sa părăsesc Bucureștii îndreptându-se spre Stambul spre a-si arăta nevinovăția. Însă Brâncoveanu nu avea să se mai întoarcă în țară, așa cum a sperat ,deoarece chiar de sărbătoarea Sfintei Marii, la data de 15 august 1714, când împlinea 60 de ani, domnitorul împreună cu ginerele și cei patru fii ai săi iau fost purtaţi desculţi şi doar în cămăşi prin tot Stambulul , fiind umiliţi pe străzile capitalei otomane . Tot în acea zi au fost aduşi la eşafod, unde erau aşteptaţi de călău și rând pe rând au fost decapitaţi. Primul ucis a fost ginerele, Enache Văcărescu, apoi fii Constantin, Ştefăniţă, Radu şi Mateiaș care are avea doar 16 ani, și care ar fi avut un monument de slăbiciune şi ar fi fost gata să treacă la islam dacă i se va cruța viața. Însă cronicarul venețian Maria del Chiaro, ce a asistat la execuție, spune că fiul cel mic a fost convins de tatăl său să moară creştin, Brâncoveanu rostind cu această ocazie celebrele cuvinte: „Fiul meu, fii curajos, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele şi să ne spălam păcatele cu sângele nostru”. La sfârșit, călăul a tăiat și capul marelui domnitor , astfel sfârșindu-se din viață unul dintre cei mai mari conducători pe care i-a avut Țara Românească. După execuție cadavrele martirilor români au fost aruncate în Bosfor, iar capetele au fost înfipte în pari, timp de patru zile, în faţa Seraiului Înaltei Porți.
Credit foto / Sursa: Lecția de istorie
