LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Gutu – 29 februarie: Istoria zilei de 29 februarie.
Data de 29 februarie este o dată specială în calendarul oficial, deoarece ea este prezentă în calendar numai o dată la patru ani și anume în timpul anilor bisecți. Dar ca sa înțelegem mai bine importanța acestei zile, este bine să cunoaștem câte ceva din istoria calendarului. Astfel, calendarul este un sistem de calcul elaborat de om pentru a ține o socoteală a zilelor, săptămânilor, lunilor și anilor, în acord cu principalele fenomene astronomice. Primele calendare au fost calendarele selenare sau lunare, care luau ca reper mișcarea Lunii în jurul Pământului, iar popoare precum sumerienii si babilonienii au fost primii care le-au folosit, urmați apoi de egipteni, chinezi și evrei, apoi de greci și de romani. Acest calendar ce începea odată cu Luna Nouă, nu avea un număr constant de zile, ci luna calendaristică alterna între 29 și 30 de zile, ceea ce comporta un mare decalaj. Cu timpul calendarul a devenit mai precis, mai ales după ce au început să fie folosite calendarele solare, ce stabilesc durata unei zile, a celor patru anotimpuri, a solstițiilor și echinoxurilor, în raport cu traiectoria Soarelui pe bolta cerească. Cu toate acestea de-a lungul timpului s-au observat numeroase inexactități în ceea ce privește măsurarea timpului, astfel că pentru a pune capăt acestei stări de lucruri, conducatorul roman Iulius Caesar l-a chemat de la Alexandria pe astronomul Sosigene şi sfătuit de acesta va promulga în anul 46 î.Hr. o reformă profundă, care va duce la ceea ce va fi numit mai târziu calendarul iulian. De-a lungul secolelor însă s-a acumulat un decalaj pronunţat între anul solar şi calendarul iulian, fapt pentru care Papa Grigore al XIII-lea, sfătuit de matematicieni şi astronomi, a adoptat în 1582 calendarul gregorian. Astfel după calcule complicate s-a înțeles că Pământul realizează o mișcare de rotație în jurul Soarelui în 365 zile și aproape 6 ore, astfel că la fiecare 4 ani, lunii februarie i se va mai adăuga de acum înainte, o zi în plus, ziua de 29 februarie. Totuși, trebuie să ținem cont ca nu toți anii care se împart la 4 sunt ani bisecți, aceasta deoarece o rotație a Pământului în jurul Soarelui, durează 365 de zile, cinci ore, 49 de minute şi 16 secunde. Astfel că pentru a compensa diferența de 10 minute și 44 de secunde rămase, s-a stabilit ca ultimul an al fiecărui secol să fie bisect doar dacă este divizibil cu 400 (de exemplu 1900 nu a fost an bisect). Dacă nu s-ar proceda așa, s-ar ajunge la situația în care calendarul oficial ar lua-o înaintea anului astronomic, iar în decurs de câteva sute de ani, sărbătorile de iarnă ar începe … primăvara.
Sursa: Lecția de istorie
