Părintele Mihai s-a dus într-o zi la niște patroni să ceară ajutor pentru copiii orfani pe care-i creștea. Aceștia chefuiau într-un restaurant. Părintele a intrat, l-au alungat, a insistat, unul dintre oamenii aceia s-a enervat și l-a scuipat pe obraz.
Părintele Mihai a întins mâna spre masă, a luat un șervețel, s-a șters calm și a zis:
„Bun, asta a fost pentru mine. Pentru copiii mei ce-mi dai ?”
Peste petrecere s-a așternut tăcerea. Patronului i s-au umplut ochii de lacrimi și și-a scos toți banii din buzunar, 5.000 de lei.
Singurul lucru care contează, scris pe crucea noastră, este acesta: „Om bun”.
Părintele care a îngrijit peste o sută de copii orfani sau abandonaţi de părinţi.
Părintele Mihai Negrea de la Mănăstirea Podu Coşnei a murit la vârsta de 65 de ani. Boala l-a răpus, însă dragostea pentru semeni rămâne un exemplu de urmat.
Și adaug:
Până în anul 2006, când a ajuns la Mănăstirea Podu Coșnei, părintele Mihai Negrea a fost preot militar în Afganistan, experiență care spunea că l-a făcut să prețuiască mai mult viața.
Părintele a plecat la Domnul în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2017.
Înainte de a ajunge la Podu Coșnei, preotul a construit o biserică în curtea spitalului din orașul Broșteni. În vremurile în care a slujit la Unitatea de Vânători de Munte din Vatra Dornei a reușit să pună pe picioare un lăcaș de cult în curtea instituției.
În anul 2006, când a ajuns la Podu Coșnei, părintele spunea:
„Când am venit pentru prima dată aici (n.r. Podu Coșnei) am cam răbdat de foame, așa că mi-am promis ca oricine va trece pragul mănăstirii să mănânce cel puțin un colț de pâine”.
Să luăm aminte și pentru Acum-ul nostru, repere avem îndeajuns.
Senin fie-ne!
