Bătrânul Spiridon este Sfântul în bisericuța căruia mi-am botezat toți trei copiii, ne e cald și odihnitor sufletului blândul păstor de inimi și de mioare.
Azi, despre sfântul iubit și o poveste ce a rămas verde trecerii mileniilor:
Sfântul Spiridon, luând o cărămidă, s-a rugat cu ardoare şi pământul, focul şi apa din care era alcătuită s-au separat unele de altele, şi astfel a arătat taina Sfintei Treimi.
Sfântul Spiridon s-a apropiat de sofist si zise:
„In numele lui Iisus Hristos, fii atent la cuvintele mele, filosofule, si asculta ce vreau a-ti zice!”
Sofistul ii zise:
„Vorbeste si te voi asculta!”
Sfântul Spiridon zise atunci:
„Exista un singur Dumnezeu, Creator al cerului si al pamantului. El a facut Puterile ceresti, a zidit pe om pornind de la tarana si a creat, in acelasi timp, toate lucrurile vazute si nevazute. Prin Cuvantul Sau si prin Duhul Sau fost-au facute cerul si pamantul, framantarea marilor, taria cerului, nascutu-s-au animalele, fost-a modelat omul, cea mai minunata dintre creaturile Sale.
Toate astrele au fost create, soarele si luna, noaptea, ziua si celelalte toate. Noi stim asadar ca Cuvantul este Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Insusi. Noi credem ca, pentru noi, S-a nascut din Fecioara, a fost rastignit si ingropat.
Credem ca El a inviat grabnic si noi vom invia impreuna cu El, ca El ne-a daruit viata curata si vesnica. Noi afirmam ca El iarasi va sa vina ca sa judece pe toti oamenii si sa judece pe toti oamenii si sa judece (sever) faptele noastre, cuvintele si gandurile noastre.
El este de aceeasi natura (homoousios) cu Tatal, egal in demnitate, si imparateste impreuna cu El. Nu esti de acord, filosofule?”
Dupa aceste cuvinte, Sfantul lua in mana sa stanga o caramida si o stranse. Si, minune!
O flacara s-a inaltat in sus, apa a curs pe pamant si argila din caramida a ramas in mainile Sfantului, simbolizand in acest fel Sfanta Treime, de o fiinta si de viata datatoare.
Toti au ramas uimiti. Filosoful insusi nu mai era acelasi om, nu mai avea parca aceeasi minte si acelasi limbaj, el, care stia atat de bine sa poartediscutiile si sa faca opozitie. El ramase ca stupefiat, sufletul sau fu cuprins de uimire, iar vocea sa se umplu de tremur. Dupa ce tacu, astfel, o vreme, el nu putu zice decat:
„Sunt de aceeasi parere!”
Sfantul ii zise atunci:
„Ei, asadar, daca esti de acord cu mine, nu te pune in dezacord prin faptele tale! Pentru ca tu stii, acum, ca Dumnezeu a creat toate lucrurile, ridica-te si vino in Biserica, marturisind Simbolul credintei ortodoxe”.
La aceste cuvinte, filosoful se intoarse la dreapta credinta si, adresandu-se discipolilor sai si celorlalti din auditoriu, zise:
„Pana astazi ne-am batut in cuvinte, iar eu le-am adus pe acestea inaintea voastra cu abilitatea mea retorica. Dar dupa ce o putere cu adevarat dumnezeiasca mi s-a opus, manifestandu-se ca o putere de neinvins si tainica, prin cuvintele episcopului Spiridon, nu am dreptul de a va ascunde ca am fost invins.
Va sfatuiesc, asadar, bucuros de mine, bucurie ce v-o doresc si voua – mai putin acelora care pervertesc cuvintele, voind sa altereze Adevarul – sa credeti acestui Sfant Pastor, caci cuvintele acestuia nu sunt nimic altceva decat Cuvintele lui Dumnezeu”.
