Cenzura este în strânsă legătură cu prostia. Cu cît oamenii care conduc sînt mai proști, cu atît este mai mare cenzura pe care o aplică. Iată de ce oamenii deștepți, inteligenți și buni în orice domeniu ajung în cele din urmă în conflict cu sistemul. Așa a fost mereu și așa este și astăzi.
De ce?
Pentru că inteligența are înclinația să cunoască. Așa cum prostia se hrănește cu ignoranță, așa inteligența se hrănește cu cunoaștere. Sursa cea mai apetisantă de cunoaștere sînt oamenii deștepți cu care nu te mai saturi să vorbești.
Așadar, inteligența este dependentă de dialog, este generatoare și consumatoare de dialog. Pe când prostia este taman pe dos! Prostia se simte atacată de dialog pentru că în dialog se descoperă cît de prost sau de deștept ești.
Iată de ce proștii preferă să vorbească singuri, să strige, să bată, să cenzureze și să exileze pe toți cei care gîndesc. Pentru că gîndirea însăși este sinonimă cu libertatea – robii nu au nevoie de gîndire, căci, nu-i așa, alții gîndesc pentru ei.
De fiecare dată cînd nu știți raspunusul la o întrebare, deschideți o carte, nu închideți gura care vă întreabă.
