Omul lipsit de har ajunge să folosească legea și cuvintele lui Dumnezeu pentru a face rău. În mintea și gura omului lipsit de har chiar și poruncile Domnului se strîmbă. De aceea el judecă și asuprește, crezînd că face o lucrare sfîntă. Această rîvnă necugetată i-a făcut pe unii să ajungă ucigași, fără vreo remușcare, după cum a prorocit evanghelistul Ioan: „vine ceasul cînd tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu” (Ioan 16, 2).
Iată de ce, atît rigorismul, cît și îngăduința pe care le avem către ceilalți, în lucrarea duhovnicească, aduc roade doar dacă se fac din mișcarea harului lui Dumnezeu. Altminteri, nici ținerea canoanelor, nici citatele din sfinți nu aduc roadele mîntuitoare, dacă se fac din duh omenesc.
