Depresia este starea de insucces cronic. Fiind opusul curajului, depresia conține o formă de frică latentă în fața unui nou început, avînd mereu în minte eventualitatea eșecului.
Despre aceștia proorocul David a zis: „temutu-s-au de frică acolo unde nu era frică” (Psalm 42, 6).
Mai întîi, această frică neîntemeiată se manifestă ca o rușine pentru un eventual eșec în fața celorlalți. Mai apoi, starea de insucces cuprinde întreaga făptură, încît rușinea se estompează, ducînd la ceea ce Sfinții Părinți numesc împietrire sau nesimțire. Din această ultimă stare, sufletul nu doar că este descurajat să acționeze, ci nici măcar nu mai dorește să facă binele.
Astfel, experiența insuccesului îl descurajează pe depresiv și îl aduce la starea de lene patologică, adică o stare de boală a voinței care poate duce la îmbolnăvirea trupului. Aceasta se întîmplă pentru mîndria noastră, pentru că nimeni, cu de la sine putere, nu poate birui duhul deznădejdii, cel mai cumplit duh din cîte se abat asupra omului, de nu vom atrage ajutorul harului Dumnezeiesc prin smerenie.
