Înainte ca Eva să poată vorbi cu șarpele, ea a trebuit să se despartă de Adam. Această despărțire s-a produs la nivel de gînd. Eva era singură atunci cînd șarpele a abordat-o. Singurătatea ei era desăvîrșită, deoarece ea nu a simțit nevoia să-l cheme pe Adam la discuția cu șarpele. Ea a trăit extazul minciunii în singurătate. Atunci cînd a înțeles ce a făcut, i-a dat și lui Adam să muște din fruct, deși acum avea certitudinea că mușcătura nu a făcut-o Dumnezeu, așa cum i-a promis șarpele.
Dar ce făcea Adam în timpul în care Eva vorbea cu șarpele? Eu cred că Adam dormea. Pentru că și el era despărțit în inima lui de Eva. Păcatul primar este păcatul despărțirii, de aceea Adam, care nu a stat de vorbă cu șarpele, este vinovat în aceeași măsura ca și Eva, iar Sfinții Părinți vorbesc despre „păcatul lui Adam”, mai mult decît despre păcatul Evei. De vreme ce despărțirea a atras căderea, comuniunea este izbăvirea. Opusul dezbinării este comuniunea-Biserica.
––––––––––-
„Eva se ispitește de către vicleanul șarpe – Adam doarme somnul păcatului”. Frescă în beciul de la Oricova. Autor: SB
