Dacă marele proroc David se ruga cu lacrimi ca Dumnezeu măcar să privească spre el, și, de privea, socotea că se va mîntui, ce vom spune despre Maica Domnului, în pîntecele căreia Dumneze a dorit să se sălășluiască și din a carei sînge preacurat și-a împletit inimă? Dacă cei mai mari sfinți pierdeau harul din pricina unui gînd, oare cum erau gîndurile Celei ce îl avea pe Dumnezeu în pîntece, iar mai apoi la sîn, hrănindu-L cu laptele ei. Iată de ce o cinstim pe Maica Domnului și cu smerenie ne plecăm în fața sfințeniei ei! Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește-ne pe noi!