Unii oameni se nasc pentru a fi trădători. Mai întâi te trădează familia și după aceea prietenii și cunoștințele. Trădează din fragedă pruncie, apoi fac in trădare un mod de viaţă, o meserie şi îşi construiesc averi de pe urma trădării. Ba mai mult, capătă şi stele de pe urma trădării. Apoi ajung vicepremieri după ce trădează iarăşi. După fiecare trădare a căpătat câte ceva şi dacă îl întrebi cum şi-a câştigat stelele dă din umerii înstelaţi şi te pune să îl întrebi pe cel care l-a avansat. Nu mai spun cine e persoana, abia am mâncat şi nu vreau să schimb tastatura.
Sunt aici pentru a vă ura la rândul meu un început de primăvară cu pace sufletească, dragoste din partea celor pe care îi iubiți și care mă apreciază la adevărata mea valoare.Dragii mei
Români de pretutindeni!!
Ne ,,informam ,,atît de mult legat de orice, încît nu mai găsim timp sa ne concentrăm atenția pe ce trebuie și putem face împreună pentru rezolvarea tuturor dezastrelor create de trădătorii națiunii din păcate cu complicitatea noastră , cel puțin al majorității dintre noi!!!
Vi se pare imposibil sa vă schimbați prioritățile și să vă implicați, concentrați și responsabil in căutarea și implementarea soluțiilor care, fără nici un risc pentru noi, daca acționăm organizat, ne garantează îndeplinirea tuturor idealurilor chiar și acelora care ne par imposibile!!! O reînviere spirituală și putere de neînvins pentru provocările și planurile de viitor puse în temă și în aplicare pentru Romania.Iubire de țară, foarte important, concept desuet la noi, din păcate.La fel, onestitatea si faptul ca nu si-a anulat trecutul. Intruziunea ideologiei în instituțiile noastre științifice, discutăm pericolele abandonării meritului și oferim o abordare alternativă, centrată pe om, a inegalităților sociale existente.Meritul este un pilon central al epistemologiei liberale, al umanismului și al democrației. Întreprinderea științifică, construită pe merit, s-a dovedit eficientă în generarea de progrese științifice și tehnologice, în reducerea suferinței, în reducerea decalajelor sociale și în îmbunătățirea calității vieții la nivel global. Această perspectivă relevă încercările continue de subminare a principiilor fundamentale ale epistemologiei liberale și de înlocuire a meritului cu criterii neștiințifice și motivate politic. Explic originile filosofice ale acestui conflict, documentăm intruziunea ideologiei în instituțiile noastre științifice, discutăm pericolele abandonării meritului și oferim o abordare alternativă, centrată pe om, a inegalităților sociale existente.Discuțiile purtate cu militari activi sau in rezervă au vizat, în principal, salariile și pensiile personalului din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar dovezile prezentate au fost actele oficiale emise de guvern, parlament, case de pensii și UM la care suntem angajați, respectiv arondați.
Lucrurile par a merge într-o direcție foarte greșita și nu le voi da nici eu voie să meargă în direcție greșită la infinit!
Alţii aflaţi exact la capătul celălalt al standardelor, născuţi să se acopere de glorie, să îşi asume riscuri, să îşi rişte viaţa şi să se sacrifice în numele onoarei şi a demnităţii, au avut toată cariera parte numai de trădări ale altora la adresa lor. Dacă îi urmărim cariera şi soarta nu se poate să nu sesizăm că omul care nu a ştiut ce e aia trădare, a pierdut totul din cauza ei. Şi pentru ca nici odihna să nu îi fie liniştită, este trădat şi după moarte.Iubire de țară, foarte important, concept desuet la noi, din păcate.La fel, onestitatea si faptul ca nu si-a anulat trecutul.
Putin a fost si este impotriva lui Lenin, Stalin, dar nu a demolat mausoleul cu mumia, nu a interzis steagul cu secera si ciocanul, caci ar fi adus atingere Marelui Razboi pt Apărarea Patriei, a știut sa pastreze, sa armonizeze trecutul cu prezentul gândindu-se la viitor, mai exact la maretia Rusiei.
Noi, din lasitate si obedienta față de Occident, ne-am renegat trecutul si ne-am atras in primul rand dispretul celor carora am vrut sa le facem pe plac !
Oricine a trăit şi a citit cât de cât istoria ştie că România a avut 5 mareşali onorifici şi unul singur activ, inconfundabil , care îşi merită cu prisosinţă acest nume. I se poate spune UNICUL, pentru că rar se poate găsi atâta onoare, simt al datoriei, corectitudine, patriotism, putere de muncă, loialitate, dragoste faţă de ţară, devotament şi spirit de sacrificiu ca în cazul veşnic trădatului ION ANTONESCU.
Când în vara lui 1919 după campania de eliberare a Transilvaniei l-a decorat cu „Crucea Mihai Viteazu” nu orice Cruce ci chiar cea pe care o avea pe pieptul său, Regele Ferdinand spunea: „Antonescu, nimeni altul nu poate şti mai bine decât regele tău marile servicii pe care le-ai adus ţării în acest război. Ai fost nedreptăţit până acuma nerecunoscându-ţi-se aceste merite în mod public. Pentru a repara această nedreptate, uite, îţi confer ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a dându-ţi chiar decorația mea!” Când vorbea de nedreptate, Ferdinand se referea la cele 6 luni cât Antonescu fusese mazilit de la direcţia Operaţii a Marelui Cartier General , la cererea germanilor pe care îi învinsese în operaţiile din Moldova . Asta fusese prima trădare pe care o suferea Antonescu din partea celor care ar fi trebuit să îi facă statuie cât se afla încă în viaţă. Şi era abia Locotenent colonel.În 4 Septembrie 1940, Regele Carol al II-lea după ce şefii partidelor istorice Brătianu şi Maniu refuzaseră să conducă ţara speriaţi de situaţia gravă în care ajunsese, îl cheamă pe Antonescu din exilul unde fusese trimis la Bistriţa pentru sfidare la adresa Elenei Lupescu şi îi spune: ” Antonescu, îţi dau conducerea ţării pe mână. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu poţi refuza deoarece tu eşti un patriot.” Interesante cuvinte adresate de Rege celui pe care şi el îl trădase luându-i comanda Armatei după ce fusese comandant al Şcolii Superioare de Război actuală, Universitatea de apărare Naţională. A doua trădare.
Când a luat conducerea ţării Antonescu şi-a fixat nişte obiective pentru scoaterea ţării din criză. Pe măsură ce le îndeplinea îi contactă pe cei doi mari oameni politici care refuzaseră preluarea ţării, oferindu-le conducerea ţării. Aşa s-a întâmplat şi după înfrângerea Rebeliunii Legionare când le-a oferit celor doi puterea. I s-a părut un moment potrivit, considerând că misiunea lui s-a terminat. De fiecare dată a fost refuzat. Apoi deja din 1941, după Bătălia Stalingradului Antonescu spunând suitei sale: „Germania a pierdut războiul, trebuie să ne îngrijim să nu îl pierdem pe al nostru” a început să caute soluţii pentru scoaterea ţării din coaliţia cu Germania . Mai târziu deja a făcut paşi în acest sens. Asta însă nu trebuie considerată o trădare din partea sa. Încă din primele discuţii cu Hitler, Mareşalul îi spusese: „merg alături de forţele Axei deoarece interesele vitale ale neamului românesc mi-o cer şi atâta vreme cât interesele vor coincide, rezervându-mi dreptul ca atunci când nu vor mai coincide, să-mi urmez propriul interes…”Interesul lui a fost reîntregirea neamului. A DUS TRATATIVE ATÂT CU Ruşii cât şi cu aliaţii pentru scoaterea României din război dând totodată liber opoziţiei să facă acelaşi lucru, acceptând în înţelepciunea şi patriotismul său ideea că poate opoziţia are mai multe şanse. Când siguranţa îi raportează că în casele lui Brătianu şi Maniu se află staţii de radio, Antonescu spune/pune rezoluţia:„să fie lăsaţi în pace. Politica unei ţări nu trebuie pusă pe o singură mână, deoarece aceasta poate greşi. O altă mână va trebui să fie gata de a prelua şi a aduce la bun sfârşit!” Se mai îndoieşte cineva de nobleţea gândurilor sale şi clarviziunea actului politic, patriotismul şi spiritul de sacrificiu? Din aceste cuvinte au de învăţat şi actualii conducători aşezaţi la conducerea ţării, cei care vor fiecare să conducă autocrat fără a avea însă nici priceperea, nici bunul simţ, nici gândurile Mareşalului, ba sunt exact opusul lui. Când este interpelat de Hitler cu privire la activităţile diplomaţiei româneşti din 1943 de apropiere de forţele Antantei, Antonescu nici nu se ascunde, nici nu minte, nici nu dă vina pe altcineva, ci răspunde direct:” Cunosc mein Führer activitatea întreprinsă de ministerul meu de externe şi o aprob, deoarece găsesc că nu este inutil ca, în timp ce luptele se desfăşoară pe frontul militar, să fie întinse punţi de înţelegere către adversar în cazul în care situaţia generală ar cere-o.” Ei bine, onoarea şi principiile au făcut din el un abonat la trădare.
Opoziţia nu a jucat fair play, l-a sabotat în permanenţă şi în toate discuţiile purtate cu aliaţii l-au prezentat drept omul lui Hitler, marioneta lui, omul de paie, satrapul, omul cu care nu te poţi înţelege, tocmai pentru a-i micşora sau anula şansele de a ajunge la înţelegere cu aliaţii, oferindu-l pe el drept trofeu. Au pus mai sus propriile interese, invidia şi orgoliul personal decât adevărul şi interesul naţional. A treia trădare.În încercările sale de a scoate ţara din coaliţia cu Germania , Antonescu a încercat toate uşile. Fidel educaţiei sale dar şi convingerilor progresiste, a încercat iniţial cu Apusul fără a neglija însă realitatea puterii şi intereselor ruseşti mult mai aproape de România. A informat pe toţi şi a cerut acordul unui armistiţiu separat cu Rusia pentru a putea apoi lupta împotriva nemţilor şi a înainta spre apus cot la cot.
Antonescu fidel convingerilor sale, fair play-ului şi încrederii în valorile occidentale, nu a forţat nota. A patra trădare.De fapt până şi ruşii, adversarii cei mai mari ai lui Antonescu, îi recunoşteau valoarea. Când în 1943 s-au declanşat negocierile de la Stockholm dintre mareşal şi ruşi, opoziţia încerca si ea să se ajungă la o înţelegere. Ruşii le-au răspuns: „Moscova preferă să trateze încheierea armistiţiului cu guvernul Mareşalului Antonescu, singura forţă politică care poate garanta bună desfăşurare a tratativelor” Şi asta o spuneau ruşii în condiţiile în care cererile lui Antonescu erau mult mai pretenţioase şi mai dezavantajoase pentru Ruşi, dar pe ei nu îi interesa ce promiteau sau cereau unii sau alţii ci cât de credibili erau. De aceea au preferat un duşman corect, unui prieten mincinos. De fapt Ruşii l-ar fi preferat pe Antonescu chiar şi înaintea prietenilor comunişti ai lui Bodnăraş.
Când Pătrăşcanu s-a dus să semneze armistiţiul pe 12 Septembrie 1944, întrebând de ce condiţiile impuse lor erau mai grele decât cele convenite iniţial cu Antonescu Molotov răspunde direct: ”Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentaţi pe nimeni”. Acest răspuns l-au primit fraţii comunişti trimişi de REGELE MIHAI. Orice alt comentariu este de prisos. Numai că din nou Antonescu a fost trădat pentru a nu putea fi el cel care să semneze armistiţiul. Dacă în politicieni nu avea încredere prea mare dar îi acceptă ca pe o prezenţa necesară şi firească, Mareşalului avea încredere aproape oarbă în militari. Nu putea concepe că un militar să trădeze sau să îl trădeze pe el, cel care nu cunoştea trădarea decât când o simţea pe propria piele, dar nici atunci nu voia să o vadă. De fapt încrederea oarbă pe care o avea în armată şi corpul de cadre, a exprimat-o clar într-o discuţie avută cu Guderian după atentatul din vara lui 1944 împotriva lui Hitler : “la noi în armată ar fi de neconceput o asemenea acţiune infamă. Eu pot dormi liniştit cu capul pe genunchii generalilor mei”.Iluzie deşartă. O parte din generalii lui i-au pierdut capul asa cum şi al lui Mihai Viteazu căzuse tot pe genunchii unor generali. La începutul verii 1944 serviciul secret îi raportase unele activităţi suspecte şi fluctuaţii de persoane la palat, atât ziua cât şi noaptea. Mareşalul a dat ordin să se urmărească şi să fie informat. După ceva timp, este informat de şeful serviciului că la palat se pune la cale o acţiune secretă
Serviciile secrete au urmărit, dar nu au mai raportat. Întraseră şi ele în joc.
Frontul din Moldova era un front bine apărat şi Ruşilor le-ar fi trebuit încă mult timp pentru a-l trece. Antonescu, care luptase şi în primul război pe frontul moldovean apărând aceleaşi obiective şi puncte strategice, era conştient de puterea liniei de apărare. Ştia că ruşii nu pot trece pe acolo atâta vreme cât armata va lupta, deci nu îşi făcea probleme că ar intra ruşii în ţară şi l-ar lua prin surprindere. Ceea ce nu ştia el era că se vor găsi trădători în cadrul armatei care vor face alte jocuri şi vor ceda frontul. Nu s-a prea vorbit pe nicăieri despre marea trădare de la Iaşi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armată Mihai Racoviţa, săvârşită în strânsa legătură cu Casa Regală şi cu Partidul Comunist. Responsabili de acest act sunt Casa Regală, Generalul Sănătescu, Generalul Aldea, comuniştii lui Bodnăraş şi Pătrăşcanu şi cei menţionaţi mai sus. Ei au cedat frontul şi au dat posibilitatea armatelor ruseşti să intre în Moldova şi apoi în ţară . Asta în condiţiile în care pe de o parte discuţiile lui Antonescu pentru încheierea unui armistiţiu cu ruşii erau nu numai avansate ci aproape de finalizare, pentru că în numai trei zile soseşte acordul ruşilor, pe de altă parte, trupele ruseşti au intrat în ţară ca inamici, nu că aliaţi cum ar fi intrat dacă se semna armistiţiul şi astfel s-ar fi evitat prizonieratul a sute de mii de ostaşi români.După cum se ştie, la 23 August 1944 Antonescu a fost chemat la Palat de rege. Ceea ce nu se ştie este că el aştepta să meargă la palat dar nu înainte de a primi răspunsul de la Stockholm unde se negocia armistiţiul cu ruşii. Ceea ce iarăşi nu se ştie este că răspunsul venise, era favorabil, numai că nu ii mai fusese înmânat lui, ci regelui iar acesta nu I l-a arătat şi nici nu a pomenit de el în întâlnirea pe care au avut-o, deşi practic rezolva problema ieşirii din război în condiţii mult mai avantajoase pentru România.
Numai că regele nu voia că meritul să îi revină lui Antonescu, voia să fie el cel care “a salvat ţara ”.
S-a văzut cum a salvat-o. De fapt intenţiile şi gândurile sale au fost clar exprimate de însuşi Mihai, într-o discuţie cu G. Brătianu: Dacă îl lăsăm pe Antonescu să facă singur armistiţiul, ne va ţine sub papuc” . Şi la această trădare s-a referit Băsescu, nu îl simpatizez dar dacă are dreptate, are dreptate.Dar Mareşalul nu a fost trădat numai în ţară ci şi în afară, de proprii săi miniştri. Trimis la Stockholm pentru negocierile cu ruşii, Gheorghe Duca se lăuda la bătrâneţe cu misiunea pe care i-a dat-o regele de a sabota negocierile lui Antonescu. A opta trădare.Chemat la palat, Mareşalul este convins că acolo va discuta ieşirea din războiul împotriva Antantei şi era bucuros şi convins că vor ajunge la aceeaşi concluzie pentru că normal ar fi trebuit să aibă aceleaşi interese. Antonescu nu poate semna nici o politică în alb privind bogăţiile ţării. Totul se va fixa pe baza unui schimb reciproc de valori egale”.Al doilea lucru este chiar dovada faptului că s-a ţinut de cuvânt: Germania are o datorie istorică faţă de România, datorie neonorată exact de pe acea vreme ca urmare a contractelor semnate de Antonescu cu Hitler. Ei bine, paradoxul este că Antonescu a putut semna aceste hârtii de pe picior de egalitate cu Dictatorul Lumii, dar actualul guvern sau preşedinte nu poate nici măcar să pună în discuţie recuperarea datoriei, cu un cancelar care se declară prieten şi democrat. Cine este trădătorul în acest caz, cine este dictatorul?
La întoarcerea în ţară este judecat condamnat la moarte şi executat. Ruşii nu au făcut-o deşi le provocase pierderi imense. Au făcut-o conaţionalii săi. Ce va scrie istoria acestui neam – dacă vom mai rămâne în istoria omenirii ca neam, despre noi?
Că ai noştri cârmuitori se dau după cum bate vântul şi fac legi dictate de alţii, nu e de mirare, ei îşi apără scaunele, averile, încearcă să scape de puşcărie, vând tot, trădează pentru că marile democraţii ale lumii urăsc trădarea dar sprijină trădătorii altora.
Trădarea supremă, trădarea cea mare faţă de mareşal, faţă de ţară, o comitem noi, cei care ne facem că nu vedem, care ştim dar nu spunem nimic de frică, din comoditate, scârbă, servilism, laşitate, parvenitism. Noi cei care acceptăm toate aceste trădări şi le ascundem undeva în colţurile conştiinţei noastre numai pentru a nu ne strica “liniştea sufletească” sau a casei, a ne păstra serviciul, salariile, pensiile, sporurile, privilegiile. Marea trădare o comitem noi toţi cei care ne considerăm români, dar nu suntem în stare nu numai să apărăm ceea ce ne-au lăsat înaintaşii, dar nici măcar să respectăm şi să cinstim memoria lor, pentru că “aşa se spune “. Noi nu avem cap, nu avem judecată proprie, nu avem conştiinţă, nu avem morală, nu avem principii, le primim pe ale altora, fie de împrumut, fie impuse, e mai lejer, nu ne obosim şi avem şi pe cine arunca vina dacă lucrurile merg prost .
Generalii de azi sunt ca trestiile; se îndoaie după interesul personal !Poate nu ar fi rău dacă acest mesaj este retransmis către sindicatele noastre, asociațiile militarilor și altor camarazi pentru a decide fiecare în cunoștință de cauză.
O transmit mai departe, la militari în activitată și în rezeva , meritul este un pilon central al epistemologiei liberale, al umanismului și al democrației. Întreprinderea științifică, construită pe merit, s-a dovedit eficientă în generarea de progrese științifice și tehnologice, în reducerea suferinței, în reducerea decalajelor sociale și în îmbunătățirea calității vieții la nivel global. Această perspectivă relevă încercările continue de subminare a principiilor fundamentale ale epistemologiei liberale și de înlocuire a meritului cu criterii neștiințifice și motivate politic. Explicăm originile filosofice ale acestui conflict, documentăm intruziunea ideologiei în instituțiile noastre științifice, discutăm pericolele abandonării meritului și oferim o abordare alternativă, centrată pe om, a inegalităților sociale existente.
Meritul este un pilon central al epistemologiei liberale, al umanismului și al democrației. Întreprinderea științifică, construită pe merit, s-a dovedit eficientă în generarea de progrese științifice și tehnologice, în reducerea suferinței, în reducerea decalajelor sociale și în îmbunătățirea calității vieții la nivel global. Această perspectivă relevă încercările continue de subminare a principiilor fundamentale ale epistemologiei liberale și de înlocuire a meritului cu criterii neștiințifice și motivate politic. Explicăm originile filosofice ale acestui conflict, documentăm intruziunea ideologiei în instituțiile noastre științifice, discutăm pericolele abandonării meritului și oferim o abordare alternativă, centrată pe om, a inegalităților sociale existente.
Discuțiile purtate cu militari activi sau in rezervă au vizat, în principal, salariile și pensiile personalului din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar dovezile prezentate au fost actele oficiale emise de guvern, parlament, case de pensii și UM la care suntem angajați, respectiv arondați. Vise! Suntem într-o capcană, din care nu mai putem ieși. Poate ne ajută frații „șacalului”, care se antrenau prin spațiul carpato-danubiano-pontic ? Mai mare râsul! E clar că nimeni nu are nevoie de noi decât ca sclavi! Credeți că vrea cineva să ne ajute? De ce ar face-o? Poate doar ca să ne dezbine definitiv!? Dar nu e nevoie de atâta efort, pentru că singura strategie care ne-a reușit mereu a fost să ne dezbinăm singuri! Cred că și Dumnezeu e sătul de noi! Trebuie să-L înțelegem și pe El. Chiar și răbdarea divină are limitele ei!
Am ajuns, fără îndoială, remorca Austriei. După petrol, gaze, păduri (fără să iau în calcul supermarket-urile) austriecii dețin monopolul polițelor RCA, printr-o structură statala. Asirom și Omniasig au ca acționar Primăria Viena !!! What ??? Uniqa și Grawe, tot austriece !!!
De ce Austria și nu România?
Asta este capitalismul american se bazeaza pe jocuri speculative si pe acapararea de active straine prin coruptie si mita! Totul la ei este speculativ! Imi cer scuze daca nu stapanesc termenii economici dar retineti ideea care ma sufoca de revolta!Pe vremea stăpânirii turceşti, maghiare, austriece sau ruseşti erai doar iobag; aveai un petic de pământ, iar stăpânii îți luau tribut. Acum o să fii sclav; n-o să ai nimic, iar stăpânii vor face ce vor ei cu tine! Parcă am fi pierdut un război şi acum invadatorii ne anihilează metodic. Bineînteles că unii dintre noi s-au prins şi au început să caute soluții de a rezista. Nenorocirea este însă că marea majoritate a populației este complet incapabilă să realizeze ce se întâmplă. Sau chiar dacă mai au câte o tresărire de neuroni, nu fac decât să plângă ca nişte pisoi fără dinți, care nu pot muşca… şi nici n-au curaj. Cei care au totuşi curaj să protesteze… n-au creier. Poate o să vă supărați pe mine, dar asta-i cruda realitate! Hai să nu ne mai faultăm între noi că toți ştim răspunsul…Bun, atunci ce-i de făcut? Pentru început va trebui să înțelegeți cum acționează duşmanii voştri. După cum ați putut observa până acum, principala lor armă este: economia. Nu ne cuceresc… ne cumpără! Cum ne putem opune? Să facem o revoluție? Să vă iasă din cap; nu e posibil! „.
Se vede clar că cei din scaunul puterii centrale de la București din CASA POPORULUI, nu mai gândesc normal și etic, din cauza multului bine și a huzurului fără sfârșit, ghiftuiți și plictisiți, au luat mâna de pe România și de pe români. Uită politicienii noștrii, acești mediocrii ai puterii că distrugând România, distrug poporul, și pe fiii acestui popor și viitorul istoric al acestei Românii, sabotată sistematic de 34 ani și vândută bucată cu bucată, astăzi culegem roadele propriei noastre neatenții, ignoranței și nepăsării, ne-au destabilizat în partide politice și ne-au asmuțit unii pe alții să ne ucidem ideologic intre noi, să poată ei la vârf fura si vinde țara după bunul plac al occidentului UE și Washington două cancere care ne -au adus în sapă de lemn, cu toată bunăstarea lor. Nu mai avem gaze, petrol, energie electrică, carburanți, păduri, mine, zăcăminte, fabrici, totul a fost privatizat străinilor pe comisioane in conturi exterioare, iar noi am ajuns mâna de lucru ieftină a Occidentului și amărâți, săraci, flămânzi și calici în țara noastră. Nu mai are importanță ce a făcut Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohanis, este egal cu zero, lucrurile sunt ireversibile și greu de adus în normalitate, politica nu-i joc de copiii, este viclenie, mizerie, crimă, mârșăvie, falsitate, vânzare de țară, trădare, corupție, golănie, interese murdare și crimă uneori, de aceea trebuie să fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru cu deosebită bagare de seamă. Chiar am orbit de tot de 34 ani votam niște trădători incompetenți, cu propria noastră voință și conștiință, fără să gândim și asistăm la distrugerea României stând la televizoare pe toate programele de dezinformare, chiar nu mai suntem responsabili de viața, soarta și țara noastră adusă în ruină? Dacă credem că stând pe rețelele de socializare vom rezolva problema, ne înșelăm amarnic. Ori ieșim din UE, care ne-a lăsat fără păduri, agricultură, zootehnie, ne-a distrus toate rezervele naturale, agricole, să ne aducă la foame dirijată, cu sacoșa în fața magazinului la mâna lor ca în Corea comunistă, ori ne ridicăm din lene, din trândăvie și ne luăm țara și drepturile înapoi, ori devenim zombi sau sclavi în propria țară, ce vrem ? . Am fost cuceriți de către un conglomerat Americano-Euro-Rus. Cuceritorii noştrii şi-au împărțit sferele economice şi şi-au implantat aici corporațiile, distrugând sistematic orice concurență românească. Din nefericire pentru noi, au învățat câte ceva din lecția japoneză şi la noi lucrează mult mai subtil şi mai eficient. Nici măcar nu ne lasă să ne dăm seama că suntem cuceriți. La noi n-a fost un război vizibil, ci unul derulat la nivelul serviciilor de informații. Au corupt toți politicienii şi toate structurile de autoritate ale statului… însă sunt suficient de şmecheri ca să ne lase iluzia că trăim încă într-o țară liberă. Realitatea este însă mult mai sinistră. Trăim într-un lagăr de muncă! Politicienii noştrii, toți de la A la Z care reprezintă partidele parlamentare și cei independenți sunt doar nişte gardieni, puşi în funcții ca să se asigure că sclavii; adică noi, românii!, muncesc cuminției pe bani de nimic şi nu se revoltă. Controlul străin merge până la cele mai mici şi insignifiante structuri de organizare. Până şi organizațiile aşa-zis naționaliste sunt supravegheate şi deturnate în direcții inofensive.
Sunt 2 mari soluții pe care le putem adopta ca să ne recuperăm țara. Nu aşteptați vreun salvator, că nu va veni niciunul… Trebuie s-o facem fiecare dintre noi!Nu mai cumpărați produse străine!
Începeți să vă interconectați între voi. Pentru orice nevoie căutați resurse locale. E mai bine să porți un pulover tricotat de băbuța din colțul străzii, decât un jerseu de la cea mai vestită casă de modă străină.Orientați-vă către piața de produse agricole a țăranilor români. Deocamdată şi ei pun îngrăşăminte chimice… dar nu chiar otrava pe care o pun marile corporații străine. Rugați-i să vă vândă produse curate. Habar n-aveți ce poate face o rugăminte sinceră.Dacă produceți ceva sau oferiți vreun seviciu, orice ar fi acesta, nu practicați prețuri mari. Nimeni nu s-a îmbogățit din mizeria propriului său frate. Gândiți-vă că e ca şi cum suntem toți pe aceeaşi corabie; dacă ambarcațiunii îi merge prost… la toți ne merge prost!Nu mai folosiți serviciile străine. Retrageți-vă conturile de la băncile lor, sau mutați-le în bănci româneşti. Pentru utilități de întreținere, construiți-vă facilități locale: panouri solare, centrale termice, puțuri de apă cu pompe proprii, etc. Nu-i mai lăsați pe străini să vă ia bani pentru nimic.Căutați să nu vă mai angajați la firme străine. La început nu va fi posibil, pentru că nu prea mai există firme româneşti. Dar pe măsură ce ne vom relansa economic, mutați-vă la firme cu capital autohton.Faceți ca japonezii: întoarceți produsele pe partea cealaltă şi citiți unde au fost fabricate. Verificați cine deține firmele cu care aveți de-a face. Nu e din România, nu contractezi şi nu cumperi nimic!Nu mai votați candidații partidelor politice Parlamentare!Nu mai participați la jocul lor corupt de-a „democrația”. E o păcăleală şi o strategie de a legitima dominația străină! Vă vor rânji în față şi vă vor spune: „Voi v-ați votat reprezentanții, voi să-i ascultați!”. Dar ei sunt deja corupți de cuceritorii voştrii! Ei nu reprezintă interesele voastre, ci ale străinilor. Nu puteți aştepta nimic bun de la ei.Nu votați persoane care vă sunt băgate pe gât pe liste de partid cum procedează PSD , PNL USR , AUR și UDMR , defapt partidele parlamentare , ci numai persoane pe care le cunoaşteți bine. Dacă un candidat are un trecut incert sau dubios, e clar că nu are ce căuta în politică.Încercați să nu mai lucrați pentru administrația politică. Dacă nu aveți altă variantă, țineți minte că sunteți în primul rând români şi abia apoi angajați ai statului. Judecați singuri ce e bine pentru România. Voi nu datorați loialitate statului… ci țării voastre şi fraților voştrii. Trebuie să înțelegem că suntem toți frați şi ne aflăm într-o situație de criză. Dacă nu stăm uniți şi nu ne ajutăm unul pe celălalt, nu vom supraviețui! Dar dacă vom acționa împreună şi cu sinceritate… de restul se va ocupa Dumnezeu. Şi veți vedea că, oricât de puternici par cuceritorii noştrii, tot noi vom câştiga!
Ne bate Dumnezeu, dacă mai stăm cu mâna în sân, uitându-ne cum vând și privatizează tot ce a mai rămas, pe comisioane și conturi în afară. Avem cea mai josnică clasa politică, lipsită de etică și bun simț, pusă în slujba străinilor și nici decum a țării și a poporului.
