Alergi ca un nebun prin viața , uitând sa Viețuiesti … până intr-o zi… o zi când inima iti tresare la fiecare sunet al telefonului cu număr necunoscut, temându-te că vei auzi acele cuvinte care iti îngheață sufletul… a plecat.
O zi în care te intrebi de ce nu ai petrecut mai mult timp cu mama sau cu tata, de ce nu i-ai mângâiat mai mult, mai ales când, chinuiți de boala, deveneau sâcâietori. De ce nu iti îndulceai glasul in loc sa ți-l aspresti, când te întrebau repetitiv câte ceva? Și multe, foarte multe întrebări care nu iti mai pot aduce alinare ci doar remușcări… Am ezitat mult sa pun aceste randuri in eter. Și totusi … cei care ii mai aveți iubiți-i cât mai sunt pt ca atunci când vine clipa doare al naibii de tare, atât de tare ca iti amorțește sufletul…
