În toate acatistele sfinților întâlnim îndemnul la bucurie. Ia priviți: “Bucură-te, că ai fost pus în sulițe prea ascuțite;
Bucură-te, că ai luat sfârșitul prin sabie;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!”. Și vă întreb: înțelegem oare că a fi creștin este despre a avea curaj, demnitate și a-l iubi pe Hristos dincolo de granițele unui negustoresc dă-mi Doamne? Cum
să înțelegi acest îndemn repetat la bucurie, dacă nu prin fereastra care ne înveșnicește, ne rupe din comoditatea clipei, invitându-ne la zborul spre care suntem chemați dintru început? Aceasta este nebunia crucii pentru viii morți, dar adevarul suprem pentru viii vii!