„Tu de ce nu îți injectezi buzele, nu îți tatuezi sprâncenele?” mă întreba o doamna mai tânără cu vreun deceniu și jumătate decât mine acum ceva timp.
„Pentru că nu am nevoie. Am buzele îndeajuns de cărnoase de la Dumnezeu, am chiar mai mult decât au cele care își fac tot felul de filling-uri. Iar două râme deasupra ochilor nu doar că sunt o agresiune vizuală, ci și îmbătrânesc și cea mai tânără persoană care apelează la ele.”
„Dar măcar să îți hidratezi buzele, că așa se hidratează!”
„Filling-ul nu le hidratează, ci declanșează un răspuns inflamator. Iar un răspuns inflamator al organismului înseamnă că acea substanță, oricât ar părea de inofensivă și oricât marketing i s-ar face ca fiind lipsită de vreun efect negativ, înseamnă că nu este ok pentru organism. Toate – dar absolut toate bolile omului încep cu o inflmație. Este prima reacție a organismului uman expus la ceva care îi dăunează. Hidratarea nu se face prin injectare de substanțe, indiferent ca sunt acizi sau toxina botulinică. Hidratare înseamnă pur și simplu, o cantitate suficienta de apă în țesuturi ca să fie sănătoase. Poți să ai buze hidratate și moi folosind doar o compresă cu apă caldă câteva minute și aplicând apoi puțină miere de albine.”
O altă doamnă, de această dată din generația mea, se întreba acum câteva minunate ce se întâmplă cu cele care își transformă față într-o mască identică cu a restului populației feminine și, mai ales, de ce o fac. De la aceste întrebări ale vechii mele amice m-am și pornit să scriu…
Răspunsul este simplu. Generația noastră nu înțelege dorința aceasta de uniformizare din mai multe motive. Primul ar fi că, se pare, noi am fost generația cu IQul cel mai ridicat din toată istoria României. După noi a început declinul.
Al doilea ar fi ca generația noastră a pus accent pe originalitate și pe personalitatea fiecarui individ.
Încercarea comunismului de a ne uniformiza, de a ne aplatiza într-o masa amorfă, fără individualitate, ne-a făcut să opunem o rezistență îndârjită la tot ce însemna inregimentare. Fie ea și doar de ordin estetic.
Noi am știut și știm că tot o formă de depersonalizare este și această dorință de a arata „ca toată lumea”.
Fiecare dintre noi și-a dorit sa iasă din anonimatul șters prin accente personale.
Să ne facem chipurile toate la fel, de parcă am ieșit din ștanță, nu însemna decât să renunțăm la cine suntem pentru a fi doar un element ca toate celelalte dintr-o turmă. Ori noi am detestat turma!
Generația noastră nu a fost una complexată de aspectul fizic pentru că, urând tiparele, standardizarea, a vrut sa se îmbunătățească pe sine pentru sine, nu pentru a fi acceptată de alții.
Pentru noi sintagma „asta se poartă” nu e un motiv pentru a purta și noi. Dimpotrivă. Dacă deja are toată lumea, nu mai este nici interesant, nici atrăgător, nici dezirabil. Și în niciun caz nu ne dorim sa arătăm ca alte femei!
Cumva, generația +40 este generația care are, procentual vorbind, cele mai puține intervenții cosmetice. E generația femeilor care nu și-au intins zilnic parul cu placa, generația care prefera manichiura naturală în locul celei de plastic. În primul rand din considerente de igienă. E generația care a știut că dacă porți minijup, nu porți și decolteu extins. Generația care a știut ca dacă îți subliniezi prin machiaj ochii, nu folosești un ruj strălucitor și invers. E generația de femei care a știut să scoată în evidență ce a avut mai frumos și care s-a ferit de kitsch. Pentru că noi am auzit de Plinius cel Tânăr și știm că „less is more” nu e o expresie din fashion, ci din „Multum, non multa.”
Chiar expresia „cea mai bună versiune a omului” aparține tot generației mele și nu s-a referit niciodată la o versiune a omului „îmbunătățit” din punct de vedere estetic. Ci din punct de vedere al creșterii interioare.
Așa că pentru noi cea mai bună versiune a noastră nu vine din pachet, seringă sau bisturiu. Ci din noi înșine.
Bine-nteles, pentru cei de acum suntem băbăciuni, indezirabile, rigide. Dar e ceva ce nouă nu ne va lipsi niciodată – conștientizarea propriei valori și lipsa complexelor de inferioritate, un lucru care generației „augmentate” îi prisosește până la propria intoxicație.
Și da, poate că nu am fost, după standardele actuale, perfecte. Dar am fost UNICE.
A, și încă ceva. Moda umflării buzelor și a sânilor, precum și a unghiilor de plastic a plecat de la cele care activau în industria sexului și a producțiilor porno. Noi nu am uitat asta.
