A fost 24 Ianuarie. Au trecut 165 de ani de când Vasile Boerescu și-a dat seama că Moldova și Țara Românească s-ar fi putut uni sub conducerea aceluiași conducător fără ca vreo putere străină să aibă posibilitatea de a obiecta sau a se împotrivi. În timp ce măcelarii aduși lângă Hotelul Concordia își ascuțeau tăcuți și încruntați satârele sub geamurile camerei numărul 5, de la etajul întâi, îmbrăcați cu halatele lor însângerate, s-a hotărât indirect Mică Unire. Și atunci, ca și acum, în ciuda tuturor, au existat oameni care au făcut eforturi, în special membrii Partidei Naționale, care au investit în viitorul țării uriașe sume de bani din propriile buzunare. Patrioții romani unioniști nu au dat de la nimic înapoi pentru a finanța propaganda unionistă și au uns cu bani grei, spre „convingere”, multe personalități marcante ale vremii, pentru a le face susțină să susțină teza unei Românii mari. Oameni deștepți din acea vreme și-au cheltuit propriile averi în acest sens – este celebru exemplul lui I. C. Brătianu, care a vândut moșia soției pentru a susține cauza României. Astăzi, așa-zișii politicieni doar sug la țâța Țării și nu mai știu cum să îi sfârtece carnea, ca să o vândă mai repede spre propria îmbuibare.
Au trecut 165 de ani de când niște măcelari i-au făcut prin simpla lor prezență amenințătoare pe câțiva politicieni lași să voteze pentru interesul Națiunii și nu spre slava propriului ego.
După 165 de ani ne aflăm într-un moment în care, că și atunci, ne-am putea folosi de contextul actual nu pentru a ne dovedi slugărnicia față de o putere sau alta, ci pentru a ne crea și întări poziția internațională. Cum România a rămas singura țară prin care Ucraina își mai poate trimite la export cerealele semiotrăvite, pentru că Polonia i-a dat cu flit lui Zelensky, onor conducera României ar fi trebuit să ceară cu tărie și încăpățânare de la UE și NATO un regim special, privilegiat. Da, ajutăm Ucraina dar nu în detrimentul propriului interes și nu degeaba! Aceasta ar fi putut fi declarația Bucureștiului. Poziția geografică a României și contextul geopolitic actual le-a dat acestor nevolnici care se află la cârma țării niște atuuri care ar fi putut fi exploatate în interesul național, nicidecum împotriva Poporului Român. Doar că nu s-a întâmplat așa, deși dacă ar fi avut politicieni abili și nu niște cârpe de praf, România s-ar fi putut târgui ca la piață, așa cum au făcut Churchill și Stalin în noaptea în care Churchill ne-a lăsat sub cizma rusească, după care nici iarba nu mai crește, dându-ne la troc cu Grecia în 1944.
Au trecut 80 de ani de atunci și lumea este iar în punctul în care marile puteri vor să împartă după bunul lor plac, din nou, această plăcintă uriașă numită Europa.
Războiul din Ucraina nu e întâmplator, războiul din Israel nu e întâmplător, sărăcirea accelerată a populației Europei după perioada PlanDemoniumului nu e întâmplatoare. Brambureala generală declanșată de Sarscov2 nu a dovedit decât un singur lucru. Că ne îndreptăm spre o plutocrație ascunsă sub stindarde neomarxiste penibile, sub conducerea unor lideri care, dacă nu sunt cretini, sunt diabolici -altfel este imposibil de explicat pandemia, gestionarea și urmările ei.
Cu o Europă dusă intenționat pe buza prăpastiei, cu două războaie care întăresc și SUA, și Rusia, și China, România ar putea pune piciorul în prag dacă ar avea oameni prin venele cărora să curgă sânge fierbinte de român, nu moare de varză. Dacă am avea în fruntea Țării oameni inteligenți și nu leșinați care visează posturi în organizații mondiale, tinichele drept medalii ori scaune brusselleze. Sau țoape de ambe sexe, care se scuipă spre deliciul publicului care își mănâncă mucii, că altfel resursele îi sunt pe sponci! Dacă am ieși, ca popor, din starea de prostație în care ne aflăm, dacă am înțelege că așa, dezbinați, nu mai merge!
Atâta timp cât ne vom lua de gât unul pe altul pentru a susține interesele unor oameni de paie care poartă de ochii lumii titlul de „politicieni români” nimic nu se va schima în această țară.
Prea multă prostie și dorință de mărire a crescut, ca un buboi, că un cancer printre noi!
Nu avem nicio șansă ca națiune, frații mei atâta timp cât vom fi oi în fața adevăraților dușmani și lupi cu ai noștri!
Sunt două săptămâni de când studiez nivelul poporului meu, așa cum este el când se crede în siguranță și se comportă ca atare. Încerc să înțeleg, însă îmi e peste putință să înțeleg cum de am decăzut în așa hal.
Mă doare să spun, dar când nu suntem cretini, suntem jigodii, mândri de prostia noastră, dornici de mărire (mai ales pe nemeritat), creduli, inculți, prostibili și dornici de a-i prosti și pe alții pentru a dovedi că suntem mai cu moț…
Și undeva, între toate aceste lături, nu știu cum, mai avem o sămânță de Dumnezeire care nu ne-a lăsat să pierim. ÎNCĂ.
Dacă o lăsăm și pe ea să piară, nimic nu ne mai poate salva.
Istoria are un obicei prost – se repetă pentru că oamenii uită prea ușor greșelile făcute și le repetă. Ne aflăm iarăși, la fel cum am fost acum o sută de ani, într-o criză. Iar crizele economice se rezolvă cel mai simplu prin războaie. Pentru că războaiele generează profit exact pentru nesătuii lumii. Cei doi poli vor împarți și de aceasta dată morții și banii. Crede cineva că NATO își umflă mușchii in Europa de pomană când Rusia duce un război de uzură și face în continuare bani buni din război?! Credeți ca toate aceste lucruri se întâmplă dragul Ucrainei sau pentru „denazificarea” ei?! Să fim serioși, nu e decât dansul prin care Ursul și Vulturul dau târcoale stârvului numit UE.
Cu un psihopat la Kremlin și un bătrân senil la Washington, unul mânat de ambiții și celalalt o biată marionetă, la ce oare ne putem aștepta?!
Și în timp ce nori negri se strâng asupra noastră, în loc să strângem rândurile în jurul Tricolorului, al Națiunii, noi ne sărim prostește unul altuia la jugulară, sărăciți, prostiți, drogați, lipsiți de inimă și de Dumnezeu…
