Îi vezi pretutindeni. Îi citești pretutindeni. Preacredincioșii aceștia sunt o categorie aparte. Cu totul specială. Vin dotați din fabrică cu credințometre. Ei știu exact cine ești, cum crezi și pe cine slujești în secret. Ei folosesc Evanghelia ca și când ar fi o biată culegere de texte care să le întărească inepțiile debitate. Pentru „Ortodoxi” nu există oricum nimic altceva decât părerea proprie. Își hrănesc habotnicia cu ego-ul și ego-ul le hrănește habotnicia, într-un uruborus perfect. Te drăcuiesc plini de smerenie. Au fir direct cu Dumnezeu. Orice nu le hrănește ideea pe care o au despre sine este nul.
Ei știu mereu mai bine decât preotul cum se slujește, care este tipicul.
„Ortodoxii” nu au treabă nici cu logica, nici cu Hristos. Au treabă cu băbismele, baticismele și nu au nicio reținere în a-L lăsa și pe Dumnezeu șomer. Pentru că ei știu exact și cine ajunge în iad, și cine ajunge în Rai. Și îți comunică direct destinația pe care o vei avea.
„Ortodoxii” sunt convinși că se pricep la toate. La politică, astronomie, religie, istorie, medicină, teologie, cosmogonie, fizică, chimie etc – tot ce vrei. Deși, majoritar, este evident faptul că de-abia au trecut clasa, că au împușcat câte un cinci; reușesc cu dificultate să scrie zece cuvinte fără greșeli de ortografie și punctuație, iar cuvintele au pentru ei doar sens propriu.
Și cum prostia vine la pachet cu agresivitatea și răutatea, „Ortodoxii” i-ar face și pe inchizitori să înroșească de rușine, că au fost prea blânzi.
Vai nouă…