Eu ce trebuie să înțeleg din toate astea?! Noi ce trebuie să înțelegem?!
Serios, trebuie să înțelegem că în eventualitatea unei recomandări UE în această privință, pe care ai noștri ar lua-o drept ordin, că de obicei, Biserica nu ar avea nicio obiecție, nicio reacție?! Că exact asta reiese din ce spune domnul Bănescu.
Emisiunea se găsește pe YouTube sub numele: Vasile Banescu: „Increderea in Biserica scade. Ce anume ne face antipatici” – un fragment din emisiune îl puteți viziona aici. Trebuie sa o vedeți. Cu mare atenție.
Apropos de amănunte, un aspect mie mi se pare extrem de important: este de notat lipsa derivatelor cuvântului „ortodox” și preferarea mai generalei familii a lui „creștin” în discursul domnului Bănescu, care de la începutul podcastului reiterează faptul ca el vorbește în numele instituției al cărei purtător de cuvânt este, că opinia sa este cea a Bisericii, a Patriarhiei și a Patriarhului – cumva, că are mână liberă în exprimare.
Ce am mai remarcat:
– lipsa din start a informării clare și corecte privind ierarhia și a modului de funcționare al BOR
– lipsa detaliilor privind rolul Sfântului Sinod
– necorectarea folosirii repetate a termenului „preot cu har”
– lipsa unor explicații privind diferențele dintre „har” și „vocație”
– spălatul pe mâini de Referendumul pentru Familie (aproape o încercare de dezvinovatire a BOR ca promotor al Referendumului) ca apoi domnul Bănescu să vorbească cu o oarecare tristețe despre eșec și absenteism, ambele cauzate de oameni politici
– o poziționare extrem de laxă față de aspecte unde, ca ortodox, nu poți să o scalzi.
Mai sunt destule momente demne de comentat din emisiune, unele chiar interesante, unde domnul Vasile Bănescu a avut chiar un discurs ok – aș minți și aș fi de rea-credință să spun că ar fi altfel.
Însă oricâtă bunăvoință aș avea față de domnul Bănescu, nu pot să nu remarc un detaliu esențial.
Din punctul meu de vedere, problema e că, din nenorocire, Vasile Banescu vrea sa fie și „creștin”, și corect politic.
Notă: Nu îl pot numi ortodox, atât timp cât domnia sa fentează termenul ori de câte ori are ocazia și nu vreau să se simtă jignit, atât timp cât el însuși preferă sa spună despre sine că e creștin.
Oare nu e de la sine înțeles că anumite lucruri din Ortodoxie, oricât de diplomat ar fi cineva, nu pot fi, prin esența lor, corecte politic?!
Că uite, voci importante din secția catolică nu au avut nicio reținere din a da câteva scatoalce scafarliei papei, încălcând principiul infailibiltății judecății acestuia, când a dat-o cu oiștea în gard. Și dacă tot voia domnul Bănescu o îndreptare după catolici a „calendarului Ortodox stricat”, de ce nu a preluat curajul vădit de îndreptare a mesajului hristic deturnat de corectitudinea politică papală de la cei care înțeleg că nu merge compromisul?! Oare am uitat că în Ortodoxie nu poți sta cu popoul în două luntri, anume și în cea a păstrării Dreptei Credințe, și în cea a corectitudinii politice?!
Si dacă tot a vorbit despre încrederea în Biserică, ca instituție administrativă și cult religios recunoscut de stat, și despre cât a scăzut această încredere din anii „90 până acum – pe undeva pe la 30 de procente în minus, ceea ce personal mi se pare foarte îngrijorător – nu ar fi fost util de știut cum stăm din acest punct de vedere din momentul din care domnia sa a devenit purtător de cuvânt?!
Aș insista pe acest aspect deoarece domnul Bănescu a spus că scăderea încrederii în Biserică este cauzată, printre altele, și de mesajele într-un limbaj pe care oamenii nu îl înțeleg, mesaje pe care le transmite Biserica.
Păi, să mă iertați, asta nu se face inclusiv prin domnia sa, ca purtător de cuvânt – mai ales că nu rareori și nu fără motiv, domnul Bănescu este acuzat că folosește un lexic de neînțeles pentru cetățeanul obișnuit?!
Și dacă tot a vorbit în emisiune despre oameni fără vocație care ajung și în scoli ca profesori de Religie, dar și în BOR, ca preoți, aducând prejudicii Bisericii, oare nu ar fi fost corect să vorbească și despre responsabilitatea pe care însuși domnia sa, că purtător de cuvânt și transmițător al poziției Patriarhului și Patriarhiei, ca instituție, o are în această ecuație?!
Căutați emisiunea pe YouTube, urmăriți-o în totalitate.
Si apoi trageți singuri concluziile.
Că pe mine mă doare capul. Nu mai vreau să aud de scandaluri în Biserica Ortodoxă. Nu mai vreau judecarea în public a ierarhilor – alt punct în care am preferat și aleg în continuare sa nu comentez afirmațiile purtătorului de cuvânt și nici chiar ale unor înalți clerici.
