De-a lungul timpului am observat că extrem de mulți oameni care încă mai au obiceiul lecturii regulate citesc în mod special autori „la modă” în detrimentul clasicilor. Ei înghit, își însușesc și propagă la rândul lor, pe nemestecate și negândite, idei nesăbuite, periculoase, ba care frizează uneori patologicul.
Nu doar că acești oameni iau de bună și validă orice informație obținută prin lectura personală, însă de foarte multe ori nici nu înțeleg exact ceea ce au citit.
Acest tip de cititor nu filtrează nimic, nu cântărește nimic, nu pune nimic la îndoială. Litera tipărită capătă valoare de lege absolută pentru ei în asemenea măsură, încât literatura (ficțiunea pură) este percepută ca adevăr axiomatic. Linia între imaginație și realitate dispare, iar cititorul asimilează totul în formă brută, necizelată – și dă mai departe întregul set de idei neînțelese corect exact în morfismul tributar perceput de el.
Astfel a apărut în societatea contemporană o categorie nouă ridicată din grupul analfabeților funcțional. Ei sunt pseudo-erudiții care nu sunt capabili să extrapoleze o idee, să emită un silogism, să gândească „out of the box”.
Din nenorocire, acest gen de indivizi, „deștepți la inteligență”, au o mare priză la un public numeros, la fel de lipsit de educație, iar aceasta este explicația nașterii majorității influencerilor de platformă socială.
Nivelul de semidoctism a trecut de cota de avarie din simplul motiv că faptul de a fi vocal este perceput ca semn de competență indubitabilă. Și am ajuns să vedem cum oameni care au gândirea critică a unui castravete murat dau „lumina cunoașterii” unui conglomerat de susținători feevenți ar unor prostii monumentale. Fenomenul nu este însă nou, pentru că dintotdeauna chiorul a fost împărat în țara orbilor, cum bine spune o zicală populară, însă până acum, niciodată în istorie nu a atins o asemenea anvergură.
Colac peste pupăză, spre deosebire de trecut, când omul fără școală era conștient de lipsa lui de cunoștințe și avea bunul simț să nu își aroge merite inexistente, în prezent lucrurile stau fix pe dos.
Disfuncționalitatea cognitivă a punerii propriului eu într-un raport corect cu cei din jur a fătat un nou tip de tupeu, care depășește orice imaginație. Prostul cuminte de altădată a dispărut și a fost înlocuit de prostul cu ifose de intelectual rasat.
Coruperea pecuniară a sistemului de învățământ superior a născut adevărați monștri care au pătruns în societate erodând și desființând ierarhiile bazate pe meritocrația reală, nu închipuită. Răul făcut astfel a cangrenat exact sistemul care l-a creat, incompetenții ajungând să devină dascăli, formatori ai unor noi generații de tâmpiți, cu și fără diplome.
Înspăimântător!
