După cum membrii Sindicatului Polițiștilor „Diamantul” ştiu deja, de ceva vreme s-au deschis mai multe acţiuni în instanţă în vederea recuperării sumelor reprezentând sporul pentru condiţii grele de muncă, denumit spor de antenă, reţinut ilegal de M.A.I. pe perioada efectuării concediilor de odihnă.
Aceste acţiuni au la bază art. 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 astfel cum a fost dezlegat în Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-155/10, Williams și alții c. British Airways plc., respectiv „remunerația plătită pentru concediul anual trebuie calculată, în principiu, astfel încât să corespundă remunerației obișnuite primită de lucrător” precum și faptul că „… atunci când remunerația primită de lucrător este compusă din mai multe elemente, stabilirea remunerației obișnuite și, prin urmare sumei la care lucrătorul respectiv are dreptul pe perioada concediului anual impune o analiză specifică”.
În traducere… indemnizaţia primită de orice lucrător pe perioada concediului de odihnă trebuie să cuprindă atât salariul de bază cât şi sporurile permanente!
Pornind de la această Hotărâre prealabilă a C.J.U.E. şi folosind strict argumentarea instanţei supreme, care, analizând sporurile pentru condiţii de muncă grele, periculoase sau vătămatoare, a stabilit că au caracter permanent, am pornit aceste acţiuni, în vederea recuperării drepturilor salariale ale membrilor noştri.
Pe instanţe, argumentarea nu este deloc uşoară deoarece M.A.I./I.G.P.R., prin structurile juridice, brodesc fel de fel de apărări, una mai perfidă decât alta, în speranţa de a păcăli judecătorii, care, pentru a evita cercetarea proprie, preferă să îşi însuşească cele scrise de instituţie fără a se apleca asupra cauzei.
O astfel de apărare perfidă am întâlnit într-una dintre întâmpinările depuse de I.G.P.R., prin care, deşi se recunoaşte că sporul este unul permanent, se motivează instanţei că nu poate fi acordat şi pe perioada concediilor deoarece aşa prevede Ordinul MAI nr. S/679/2008!
Aşadar, un Ordin de ministru perimat, întrucât normele juridice în aplicarea cărora a fost emis sunt abrogate încă din 2010 – Anexele la H.G. nr. 281/993, înfrânge o Directivă a Parlamentului European, obligatorie pentru toate statele membre U.E. !
Mai mult, potrivit art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, în termen de 60 de la publicarea legii, fiecare ordonator principal de credite, printre care si Ministrul M.A.I., avea obligaţia de a elabora şi emite un Regulament-cadru pentru stabilirea locurilor de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, M.A.I.-ul fiind singurul minister care nu a emis un astfel de regulament – probabil că au aşteptat schimbarea legii salarizării ori ştiau că nu vom beneficia niciodată de ea!
În acelaşi sens remarcăm opacitatea M.A.I. şi în ceea ce priveşte decontarea ochelarilor de vedere, caz în care există legislaţie internă (H.G. nr. 1028/2006) şi jurisprudenţă comunitară, dar ministerul refuză elaborarea unor norme de punere în aplicare, similar funcţionarilor publici cu statut special din cadrul administratţiei penitenciarelor.
În aceste condiţii nu ne mai miră nimic în salarizarea acestei categorii socio-profesionale deoarece, prin lipsa corelării ordinelor de punere în aplicare cu norma juridică în sine, M.A.I. se înfruptă efectiv din drepturile angajaţilor şi refuză aplicarea legii, a mai menționat ANDREI Marius, Prim-vicepreședinte al SPRD.
Credit foto / Sursa: Sindicatul Polițiștilor „Diamantul”
