Recent au ieșit la iveală rezultatele unui sondaj de opinie din care rezultă că peste 60% dintre români cred că pe vremea lui Ceaușescu se trăia cel puțin la fel de bine ca-n zilele noastre. Dintre aceștia, peste 46% cred că se trăia chiar mai bine!
Întrebarea din sondaj folosea exprimarea „regimul comunist”, dar este evident că referința era la regimul Ceaușescu (1965-1989), pentru că mai sunt foarte puțini oameni în viață care să fi prins perioada 1947 – 1964.
Ar fi o eroare să credem că românii sunt comuniști sau că regretă cultul personalității fostului președinte. Nu.
Cred că este vorba despre altceva. Cred că românii regretă dezintegrarea socială, distrugerea familiei și a comunităților, ca să nu mai vorbim de dispariția oricărei minime siguranțe privind ziua de mâine.
Putem acuza, pe bună dreptate, regimul Ceaușescu de multe, dar un singur lucru nu: nimeni nu încerca atunci să distrugă nucleul familial.
Este suficient să vedem ce se întâmplă, în această perioadă, de sărbători: familiile abia se adună, DACĂ se adună, pentru că multe sunt împrăștiate în toată lumea, plecate din cauza sărăciei.
Familiile erau numeroase și toți se strângeau de sărbători, unde tăiau porcul. Tăierea porcului nu însemna doar un act de „prelucrare a cărnii”, ci era o întreagă experiență. Azi, familiile abia dacă mai există, iar porcul a devenit un pericol public pentru „comunitatea europeană”.
Cum să nu regrete acea perioadă?
Tot în sfera socială, românul de azi se confruntă cu suicidul la copii și tineri, depresii, pedofilie, trafic de persoane și multe alte boli care nici măcar nu erau de închipuit ÎNAINTE.
După 34 de ani democrație, oamenii își fac calculele și ce văd? Observă că ne-am întors la restricții, la consum redus, la supraveghere, deși în această perioadă li s-a spus să se sacrifice pentru vremuri mai bune.
Apropo de supraveghere: percepția multora este că supravegherea de azi este mult mai intensă și mai răspândită decât înainte. Uitați-vă la felul în care au arătat ultimii doi ani: cei care au comentat la deciziile de sus, au fost turnați și raportați cu voioșie, pentru a fi distruși social. La fel, pe rețelele sociale nu se mai discută nimic de substanță: postările care atacă problemele grave cu care ne confruntăm sunt blocate de cenzori și nu mai sunt afișate, așa că orice dezbatere este zdrobită din fașă.
La toate acestea, mai adăugăm și faptul că omul nu mai are nici cea mai mică siguranță a zilei de mâine. Autorul sondajului, un securist care și-a făcut viața doar din slujbe plătite din bani publici, îi critică pe români pentru că regretă „avantajul iluzoriu” al faptului că înainte statul le oferea casă și serviciu tinerilor.
Cât cinism! Ce nesimțire! Adică unul care a beneficiat din plin de banii statului, ca slujbaș angajat fără concurs, îi acuză pe români că regretă un sistem în care, de bine de rău, primeau și ei o casă și un serviciu, poate chiar la ei în oraș/județ.
Exact acest gen de cinism și minciună creează regrete pentru perioada de înainte 1989. În loc de un Ceaușescu, avem sute de ceaușești mai mici, ba chiar și un Ceaușescu european, care ne trimite, periodic, directive. În loc de o Securitate, avem mai multe pe plan intern și altele pe plan extern. Și orice s-ar întâmpla: fie că se surpă un drum, că ard spitalele sau cad școlile, NIMENI nu este pedepsit.
Nu în ultimul rând, oamenii regretă și percepția de independență a României, ca stat. Oamenii au citit și au văzut că România era implicată în politica mondială, iar reprezentanții săi erau respectați. Cine poate uita cum delegația României a fost aplaudată, în picioare, de un stadion întreg la Olimpiada din 1984 de la Los Angeles, pentru felul în care a sfidat Uniunea Sovietică? Să mai vorbim de momentul uluitor din 1968? Cine poate uita de performanțele uriașe ale sportului românesc, pe care toți le trăiam ca ale noastre?
Lipsa de demnitate a politicienilor români din ultimii 33 de ani scoate în evidență isprăvile lui Ceaușescu. Și orice s-ar spune, românii sunt (încă) un popor, un popor însetat să fie reprezentat cu demnitate. Vorba unui hâtru de internet: atunci înduram restricții ca să plătim o datorie, acum îndurăm restricții ca să crească datoria…
Românii nu sunt analfabeți funcțional pentru asta, așa cum susține ticălos Daniel David, rectorul UBB. Dimpotrivă, românii înțeleg perfect lumea pe care o trăim și refuză prosteala cu care unii ca David încearcă să-i convingă că de fapt nu văd ei bine, că totul e minunat și liber.
Eu nu fac aici o apologie a regimului Ceaușescu. Personal, la cum mă știu , nu aș fi putut suporta un stat totalitar, precum era acela. Asta nu mă împiedică, însă, să încerc să-i înțeleg pe ceilalți, mai ales când sunt așa de mulți. Cum să nu-mi pară rău de suferința omului care poate muri, dar nu știe dacă-și va mai vedea copilul plecat în străinătate? Cum să nu-mi pară rău când văd că se sting atâtea sate și familii, iar în locul lor apar populații din Africa și Asia, pe care nu le-am chemat și despre care nu știm nimic? Cum să nu-ți pară rău de familiile care și-au pierdut copiii în decembrie 1989, iar azi trăiesc mai rău ca atunci? Pentru ce-am murit atunci? Pentru ce-am sângerat în ultimii 34 de ani?
Fiecare să răspundă în sufletul său.
*Articol semnat de Mihai Șomănescu.
Credit foto / Sursa: R3media
