“Abia intrasem la liceu și l-am cunoscut pe Robert. El a fost cel care m-a prezentat băieților, el m-a dus pentru prima oară în gașcă. De atunci totul s-a schimbat și viața mea avea să nu mai fie niciodată la fel.
Am intrat în garsoniera aia și am observat cum toți stăteau întinși pe canapea. Un miros de nedescris m-a întâmpinat încă de la intrare. Fum de țigară amestecat cu mucegai, vase nespălate adunate în chiuvetă, dozele de bere făcute evantai sub masă…Nici nu am avut curaj să mai întreb cine locuia acolo.
Am avut intenția să mă descalț, așa cum e politicos s-o faci când intri la cineva în casă, dar Robert mi-a spus că nu e nicio problemă.
După scurte prezentări, toți îmi vorbeau deja cu “fratele meu”, lăsându-mi impresia că ne știam de-o viață.
Deodată, băiatul cel mai mare dintre ei l-a întrebat pe Robert:
– 𝐙𝐢𝐜𝐢 𝐜𝐚 𝐧𝐮 𝐞 𝐬𝐢𝐟𝐨𝐧, 𝐜𝐨**𝐞? 𝐆𝐚𝐫𝐚𝐧𝐭𝐞𝐳𝐢 𝐭𝐮 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐞𝐥?
– Da, frate, omul e belea! Ți-am zis, nu e papagal deloc! (a afirmat Robert în timp ce cu o mână mă strângea de după gât, semn că m-a validat în fața lor )
Atunci a scos o țigară mototolită și fără filtru dintr-un buzunar de la geacă și mi-a zis:
-𝐇𝐚𝐢, 𝐟𝐫𝐚𝐭𝐞, 𝐛𝐚𝐠𝐚 𝐬𝐢 𝐭𝐮 𝐮𝐧 𝐜𝐮𝐢 𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝐞𝐬𝐭𝐢 𝐝𝐞-𝐚𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮! 𝐇𝐚𝐢, 𝐧𝐮 𝐟𝐢 𝐩𝐢**𝐚!
Prima dată am fumat marijuana și nu mi-au cerut niciun ban pentru asta. După primul fum am simțit că trăiesc periculos, am simțit că am căpătat curaj fiindcă fac ceva ce e interzis, și începuseră să-mi placă al naibii de mult. A urmat a doua țigară, și a treia, și tot așa… Băgam una pe săptămână, că nu-mi permiteam mai mult. Cu banii pe care mi-i dădeau ai mei pentru o săptămână la școală abia dacă reușeam să plătesc o țigară. Îmi trebuia mai mult, trebuia să fac rost de bani.
Tata lucra ca șofer la o firmă iar mama era vânzătoare la magazinul din cartier. Erau oameni simpli și modești, fără prea multe posibilități.
Am început să inventez excursii cu clasa, doar ca să mai fac rost de niște bani. Nu mai aveam prieten de la care să mă mai împrumut, nici rude. Luam de la unul ca să dau înapoi la altul, și tot așa. Mi-am vândut telefonul, mi-am vândut din haine, i-am furat cerceii din aur mamei mele și i-am amanetat. Am furat din magazine. Eram plin de datorii. Pe la școală eram străin și rar mai treceam, zi de zi și noapte de noapte eram acolo, lângă golanii mei în garsonieră.
Părinții intraseră deja la bănuieli dar nu mă mai interesa, trăiam în lumea mea și urma să devin un mic infractor. Nu mă mai gândeam deloc la consecințe.
Aproape un an de zile am fumat iarbă și ajunsesem în punctul în care corpul meu nu mai simțea nimic, marfa nu mai avea niciun efect. Trebuia să trec la următorul nivel și să încerc ceva mai puternic și mai tare.
Am dat de metamfetamină pe care întotdeauna o trăgeam pe nas. Mi-era teamă să mă injectez. Noi îi spuneam speed și era mult mai scumpă decât canabisul. Nici nu puteai să faci rost dacă nu te recomanda cineva.
O să mă întrebați acum ce simțeam de la ea. Păi te făcea cel mai puternic, efectiv îți prăjea creierul și te urca deasupra tuturor. Problema mare era după ce-i trecea efectul. Devenisem agresiv, începusem să mă bat prin cartier. Se instala sevrajul și uneori deveneam paranoic.
Aveam nevoie de bani, mulți bani, așa că am început să mă bag în combinații și să vând.
Uitați-vă la mine, pe la 16 ani câștigam într-o zi cât câștiga pe vremea aia maică-mea într-o lună de muncă. Vindeam marijuana prin cartier și îmi permiteam lucruri. Mi-a mers combinația de câteva ori, până am fost prins cu două grame asupra mea și a trebuit să vină ai mei după mine la secția de poliție.
Atunci a fost momentul în care mi-am dat seama că părinții mei și-au pierdut detinitiv încrederea în mine. Atunci a fost momentul în care ei au realizat că și-au pierdut definitiv copilul.
La școală am renunțat fiindcă nu-mi ajuta deloc, apoi am fost exmatriculat din cauza absențelor. 10 clase, cu atât m-am ales.
Mă certam zilnic cu ai mei și îmi deveniseră dușmani. De ce? Foarte simplu. Că nu-mi mai dădeau bani.
Nu mai aveam poftă de mâncare și cântăream abia 45 de kg. Mă ridicam din pat doar dacă aveam ceva de tras pe nas. Umbla vorba prin cartier că vindeam droguri și toată lumea se ferea de mine. Îmi spuneau “Drogatul”.
Apropo, vă mai amintiți de Robert? A căzut puternic în depresie și s-a spânzurat. Restul băieților din gașcă sunt bine acum, majoritatea au de făcut ani grei la pușcărie.
Între timp, mama s-a îmbolnăvit și ea și a făcut un atac vascular. Nu a mai putut duce, săraca, atâtea supărări și inima ei a cedat. Acum o mai vizitez din când în când la cimitir.
Tatăl meu s-a recăsătorit și nu mai păstrăm deloc legătura. Nu vrea să mai audă de mine. Mă opresc aici că nu mai am răbdare.
Eu sper că ați citit până la capăt, iar dacă ați făcut-o, trageți voi concluziile!
𝐒𝐞 𝐦𝐞𝐫𝐢𝐭𝐚 𝐬𝐚 c𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐢 𝐝𝐫𝐨𝐠𝐮𝐫𝐢? 𝐂𝐚 𝐯𝐫𝐞𝐢, 𝐧𝐮 𝐯𝐫𝐞𝐢, 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐚𝐬𝐢. 𝐃𝐚𝐜𝐚 𝐧𝐮 𝐭𝐞 𝐨𝐦𝐨𝐚𝐫𝐚 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜, 𝐭𝐞 𝐯𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮𝐠𝐞 𝐩𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫 𝐬𝐢 𝐢𝐭𝐢 𝐯𝐨𝐫 𝐥𝐮𝐚 𝐓𝐎𝐓!
Vă las, că trebuie să încep a 87-a zi de terapie. Eu am avut “noroc”. “
