În titlul lucrării noastre am menționat și cuvântul –iad- ca și termen de comparație pentru ceea ce a fost acolo.
De asemenea vă spuneam că multe declaratii nu am putut să le prindem în carte din cauza numărului mare de pagini la care ajunsesem cu lucrarea.
Ei bine, am găsit într-o astfel de declarație câteva detalii ale unui participant care menționează că a fost un iad acolo.
Deci Dumnezeu ne-a ajutat sa găsim cel mai potrivit titlul, probabil ,,șoptit” de acești militari români de acolo de Sus!!!
Il citez:
,,....Divizia noastra a 6-a si a13-a înconjurate, cu cei 3 generali Sion, Lascăr, Mazarini au primit delegaţii bolşevice pentru a se preda. Au fost respinse toate propunerile. Delegaţii erau legaţi la ochi şi aduşi la comandament, dezlegaţi şi, când erau conduşi, li se aplica acelaş tratament.
Dupa 3 zile de refuz, în care timp ai noştri au rezistat tuturor atacurilor, într-o noapte au lăsat câteva batalioane să ţină faţă iar ceilalţi au căutat să se retragă, au ajuns aproape de Bol. Donscinka unde au întâlnit o blindată germană care şi ea era încercuită.
Au rămas peste noapte acolo vreo 3.500 oameni ai diviziei a 15-a. Până aici au întâlnit într-un sat mii de răniţi care gemeau de huiau văile şi nu aveau de nicăieri nici o asistenţă.
Dimineaţa când s-au trezit erau singuri în sat, nemţii se retrăseseră pe un deal.
Apar tankuri şi infanteria rusească. Au început să ţiuie gloanţele cum piuie cârdurile de vrăbii adunate să ciugulească, cădeau ostaşii, urlau văile de gemete, călcau tancurile peste ei, era un iad.…”
